...iluzionări...

duminică, 11 decembrie 2011

...(I do...)


I do, Ido…
Ce dracu să fac?
Cui?
Unde?
Nu e nici templu
și nici suflet
să îmi primească
da-ul
pe vecie…
Și nici eu nu-s
menit
să fiu
al tău
oricine-ai fi…
Da…
Te iubesc…
(S-o crezi tu:
mă iubesc
pe mine –
urându-mi
unghia
ce violează
coarde de chitară…)

...(Uăi, Moarte!!!)


Uăi, Moarte!!!
De ce te cheamă
toți
anglosaxonii
cu nume bărbătesc?
Dacă
și graiul meu
ar fi la fel
te-ai provoca
la un duel
cu cai,
cuțite,
săbii,
lănci –
cu tot ce vrei!
Dar ești femeie
pentru noi
și nu te pot învinge
decât
de te seduc:
te-aduc în pat
(ori dacă vrei
în șură)
și te iubesc
și-adorm
la sânul tău
ce-mi alăptează
gândul…

duminică, 4 decembrie 2011

...(Mi-am dat liniștea...)

Mi-am dat liniștea
pe treizeci
de arginți
și sufletul
mi l-am amanetat
spre bucuria
altora…
Dar totul
n-a fost
decât un blestem…
Dacă din inimă
n-am reușit
să ridic
templu
atunci
va fi cetate
întărită
spre apărarea
nimănui
ști spre dezastrul
tuturor…
De-o s-o vedeți:
feriți-vă!
Să nu vă faceți
căi și poduri
pân' la ea…
Căci zidurile ei
mustesc
de dor
de liniște
ce voi
n-o să-i puteți
vreodată
da…

sâmbătă, 3 decembrie 2011

...(Și-o să rămân cu mâna-ntinsă...)


Și-o să rămân cu
mâna-ntinsă…
Și toți vor crede
că am vrut
să iau,
să fur,
să vă cerșesc
o pâine…
Nimeni…
Dar nimeni
nu va ști
c-am vrut
să dau
și ultima frântură
de lumină
născută
din lacrimile mele…
Nimeni…
Poate nici TU…
O să privești
nedumerită:
„Ce-i cu nebunul
ăsta?”
Pân' când
o să mai simți
doar frigul
cuibărit
în mine…
Poate atunci vei ști…
Dar eu o să rămân
cu mâna
rece-ntinsă…