...(Restartare forțată...)

Restartare
forțată...
Gânduri,
vise,
formule,
nume:
totul
se șterge -
TREBUIE
SĂ SE ȘTEARGĂ...
Pornesc
aiurea
pe cârpa
de ființă
ce mi-a mai rămas
întors
spre un trecut
ce nu există,
un viitor
nenăscut
și un prezent...
ce-i ăla?...
Chitara
și curvele
mă-ntreabă
de ce le refuz
categoric
și supărat
pe viață...
Gara
cadavrului
meu...
Nu opriți
aici...
Dacă ați făcut-o
v-ați pierdut...
pe veci...

...(Uneori...)

Uneori
mi-ajunge
să sting
lacrimi
cu care ostoiesc
dorul
de tine
dar când îmi spui
să nu-ți mai scriu
iubirea
nu întreba
de ce nu am
nimic...
N-o să-ți răspund
din nou
și n-o să răscolesc
ce știi
deja
căci
de le mai rostesc
odată
o să te doară
mai mult
decât
văzându-mă
cum închid
nimicul
în ochii,
pe buzele
și-n sufletul
meu...
Aș vrea
să-ți mai șoptesc
măcar
odată
dar nu mă lași,
nu mă mai las...

...(Las întunericul...)

Las
întunericul
să mă învăluie
și când
va fi de-ajuns
ca să domnească
șoptește-mă
cu-mbrățișari
de dor
și mă voi stinge
în pacea
căutată
atâția ani
la rând...
Îmi ești
icoană
și Dumnezeu,
aceeași
alfă
și omegă...
Poate
alt chip
dar rămâi
Tu
și cu mătasea
pleoapelor
tale
o să-mi acopăr
goliciunea...
Trăiește-mă...

...(E întuneric...)

E întuneric
în plină
zi...
Cadavre...
Gust de vomă...
Cicluri
peste cicluri
și oameni
în negru...
Oglinzi
ce separă
lumi
și gânduri
se-ascund
în ochi
de gheață...
Un soare
pitit
lângă mine
își schimbă
culoarea
și eu
adorm...
Doar Tu
exiști...
Fărâmă
de încredere
e doar
în tine...
Unde ești?...

...(Iar am pornit...)

Iar
am pornit
în căutarea
cadavrului
pierdut...
De ani de zile
tot cicluri
câte trei
escaladează
moartea
gândului
în trivialitatea
unui fum
nebun
ce nu se mai știe
de multă vreme
pe sine însuși...
Rândul
pierdut...
Privirea
înghețată...
Bere
și mult fum...
Iar
am pornit
în căutarea
tâmpitului
care s-a sinucis
și nu își mai găsește
neuronii...
De ce
s'teți proști?
Ce mă-sa
căutați
la mine?...