Azi nu vezi cer, nu zărești nici un soare
Nu ai pământ, nici stele dedesubt
E doar cenușa Styx-ului ce-ți dă târcoale
Semn de sfârșit nicicum de început…
Azi legeni ploi, furtuni pe zori de sticlă
Și fum împleticit cu bere în plămâni
Nu știi nimic: nu ești decât o
brută,
Câine sălbăticit și fără de stăpâni…
Azi mergi pe drum, dar drumul nu-i sub tine
Prin găuri negre rătăcești nebun
Sădești doar Haos și din mii fărâme
Descoperi ale clipelor minciuni…
Azi întrebările nu-și mai au rostul
Și „mâine” nu există și nici „ieri”
Trăiești atemporal și-ți umpli șorțul
Cu multele și moarte primăveri…
Azi vrei să scrii dar litera ucide
Azi vrei să-ți plângi amarul descântând
Azi te unești cu coasa ce te râde
Azi ștergi lumina din al vieții gând…
