...(Am vrut sa te urăsc...)

Am vrut
să te urăsc
crezând
că vrei
să-mi iei
ce-a mai rămas
din mine
de când
te-am părăsit
dar am uitat
că numai
Tu
poți dărui
simțirea
nașterii
primite
în iubire...
Când
m-ai creat
voitu-m-ai
plin de lumină
dar
mie-mi place
umbra
și noaptea
întunecată
fără de pătruns...
Dar
ce știu eu?
Făcut-ai
totul
și mi-s blestemat
să caut
tot ce ai sădit
în gândul
meu...
Mulțam
că o iubești...

...(Aștept...)

Aștept

momentul

Judecății

de Apoi

când

tot ce-i suflet

revela-se-va

cu tot

ce-i bine

și ce-i rău

fără

rușine

și când

putea-voi

să-mi mărturisesc

păcatul

fără ca

ție

să îți fie teamă

pentru mine…

Dac-am făcut-o

înaintea-ți

fără

să-ți știu

ființa

motiv

mi-ai dat

când

ți-am atins

lumina

și-ai sădit

în mine

sămânță

de iubire…

A vrea

nu-i

a cunoaște

ci-a iubi…

...(Rugi...)

Rugi

ai născut

în mine

pentru

ce n-am

dar vrei

să-mi fie

împlinire…

De ce

te-am cunoscut?...

De ce

un tren

mi-aduse

agonie

și altul

făcutu-m-a

să gust

licoarea

nemuririi tale?...

Mă-ntreb

și eu,

gândești

și tu

momentul

sub semn

de îndoială…

Dar

el

există

nu doar

în mintea mea

ci și în realitatea

ce o naști

visându-mi

nebunia

scăldată-n

lacrimile

liniștii…

…Te iubesc…

...(Nu știi...)

Nu știi,

nu vrei

categorii

umane

stricte,

logice

și reci…

Te știi

și-ai cunoscut

iubire…

Ai ales-o…

Eu vreau

să o trăiesc

fără

să mă oblig

cu consacrarea

conștientă…

Mă pun

în fața ta

plecându-mi

capul,

nevăzându-mi

cerul

cu voința

frântă

în iubirea-ți…

Fă ce vrei

cu mine:

distruge-mă

cu focul tău

ca mai apoi

lacrima ta

să reînvie

cenușa

unui nebun

fără de dumnezeu…

...(Mi-am promis...)

Mi-am promis

scrieri

de rugăciune

și de îngeri…

Aștern

nebănuit

de clipe

efemere

născute-n

palma ta

și în misterul

zâmbetului

tău…

Interpretez

fără

s-ascult

precum mi-e

firea

și greu

îmi e cuvântul

fără consistență…

De ce

m-asculți,

răbdare

nesfârșită

și blândețe

înveșmântată

în iubire?...

De ce

mă ierți?...

Măcar

de m-ai certa…

...pentru tine...

Ți-aduci aminte primul sms, iubito?

Nu cred că îl mai am

Știu doar că nu l-ai înțeles

Și ți-am trimis un altul:

Să nu mă iei în seamă

Căci sunt doar un nebun…

Nutream de-atunci trăiri nebănuite

Și te voiam să-ți pun pe frunte

Cununa sărutărilor fierbinți:

Acum o știi, dar ești departe

Și noaptea e târzie –

Nopți cu ploi adânci…

Oftez scriind, gândind, visându-ți nemurirea…

Știi? Te-am visat alaltăieri

Nu știu nimic de tine

Depărtarea-i mare

Și recreez minunea ce mi-ai dăruit-o

Născută din fantasmă…

Te voi iubi, copilă a luminii

Și-o încerca în inimă dureri

Precum încerc și-acum

Spunând prezentul

Transformat în ieri…

Vreau să te cânt, iubito…

...Et in Arcadia ego (2)

M-am rEpezit

Ca omul care nu cunoaște Totul

Să cern dIn infinitul lumii

Nemurirea…

Când te-Am găsit

Am și stRigat

preCum un nou-născut

voind lA sânul tău

s-aDulmec

fIricelele de

hosA,

să mă dEzmierzi

acoperindu-mi Goliciunea

cu șOapta-ți dulce și amară…

...(Când plouă...)

Ce-mi place

când plouă...

Să simți atâtea

lacrimi

spălându-ți sufletul

cu bucuria

nașterii...

Atâta durere senină...

Și mirosul ud

al florilor

de mai...

Toate

mă-ndreaptă

spre Tine...

E-atât senin

în cuget

gândindu-mă

că într-un colț

de lume

același cer

revarsă pe obrajii tăi

cânt și lumină...

Pășește

fără frică

în visul meu

căci numai tu

ai cheia

spre ce-a mai rămas

din mine...

...Et in Arcadia ego...

Și Eu am

fosT

prIntre

străiNii

ce-Au văzut

ARcadia...

De fieCare

dAtă

cânD

pășeștI prin

Amintirea

mEa

striG:

Et egO!!!!

...(În seri...)

În seri

de Folk

zâmbesc

și mă gândesc

la tine...

Sunt

singur

printre oameni

dar totuși

ești aici

chiar

de departe...

Te-aștept,

iubire, 

printre

voci

răgușite

și fumuri

de țigară...

Te-aștept

căci știu

că o să revii

măcar

în visul

meu

și-o să mă liniștești

și o să-mi împlinești

trăirea...

Te iubesc...

Mai știi?...

O scriu

în cântece

de chitară

și zâmbesc,

femeie, 

Dumnezeu

ce-mi ești...

Te-aștept

ca să revii...

...(De-atâtea acrostihuri...)

De-atâtea

acrostihuri

nescrise

m-ai umplut,

copilo,

încât

degetele-mi

nu reușesc

să te aștearnă...

Atâtea

gânduri

și dorințe

ascunse

în zâmbetul 

tău

răsfrângi

în mine

că n-aș putea

nicicând

să dăruiesc

privirii

slova

care

să-ți cuprindă

ființarea...

Eu nu știu

adevărul

și ceilalți

nici atât...

Doar 

atâta

știu:

TU

EȘTI...

...(Amar de dor...)

Amar

de dor

necunoscut

răsfrâng

degetele-mi

așteptând

să îți mai mângâie

odată

obrajii

și gura mea

tânjește

să înmoaie

sărutarea

buzelor

în palma ta

fără

a se sătura

vreodată

de a te șopti...

Chiar

ești,

copile,

sau

mi te-am închipuit

din negurile

ce-mi dau

viață?...

Sărută-mi

ochii

și-ostoiește-mi

neputința

cu privirea-ți

nesfârșită...

Te-aștept,

drăguța mea...

...(Nu am răbdare...)

Nu am răbdare

cu Timpul

căci

mi te-a dăruit

târziu

voind

să mă transforme

în nimic

cât mai devreme...

Mi-aduc

aminte

de-o îmbrățișare,

de-un zâmbet

și de o privire

ce par

să fi trecut

de-atâta

vreme

îngropate

de șină

și tren

subteran...

Nu am răbdare

chiar de știu

că de va fi

să te mai strâng

măcar

odată-n brațe

va fi destul

și eu

putea-voi

să mă odihnesc

pe veci

la pieptul 

tău...

...(Mă-nvârt...)

Mă-nvârt 

în cerc

precum

un cărăbuș

prins

în capcană,

zbătându-mă 

între

gratiile

acelorași

granițe

iar

TU

rămâi

departe...

Dacă

mă îndoiesc

de tine

hrănesc

neîncrederea

ivită

și crescută-n 

mine...

Dar

TU

rămâi

aceeași:

eu 

sunt

cel care

se tot schimbă

în nebunii

neînțelese...

Mi-e dor

de tine...

...(Te-am visat...)

Te-am visat

și te-am răsfrânt

cu-atâtea doruri

că nu-mi vine-a crede...

Născutu-te-ai Tu

ca să îmi zămislești

ființa?...

...(N-am cunoscut...)

N-am cunoscut
în viață
decât
plâns
și vaiet...
M-am înșelat
și m-am mințit
o viață-ntreagă...
Am tot sperat
în puritatea
sufletului
de OM
dar nu există...
Am căutat
iubire
dar am gustat
doar
praf și
pulbere...
Viața-i
doar fum...
De când
ești zămislit
trebuie
să lupți
dar armele
și mânuirea lor
nu ți le dă
și nu te-nvață nimeni...
Din contra,
TOȚI
luptă
împotriva ta..
Până și eu
în loc să-mi caut
binele
aleg numai
durerea
voind
să sting
din clipa
cea dintâi
a mea ființă...
Ce rost mai are?...