...iluzionări...

sâmbătă, 15 martie 2014

...(De-atâta vreme...)

De-atâta vreme
tot cu numele tău
îmi șterg
ființa
de păcate
și în visarea
de care-mi spui
alene
înec amarul
de a nu putea
iubi
vreodată
și de a naște
doar fantasme
ce se leagă
de alții
chiar când
mi se rănește ochiul
de lumina lor...
Nu este nimeni
să vrea
să mă transforme
în nimic
așa că
eu rămân,
exist
și-mi bag picioarele
în smoala
lui Hefaistos
și-n capul despicat
al celui
ce-a crezut
că-și naște
fiica...
Sunt blestemat...
M-am blestemat
să-o să mă mai blestem
la existența
nevăzută...
Mai vrei să fiu
departe?...

...(Găsitu-mi-am...)

Găsitu-mi-am
un colț
și m-am ascuns
sprijinit
de liftul
ce mă poartă
spre iluzii...
Nu vreau
să intru...
Ascult
trenurile
turbate
prelingându-se
spre locul
războirii
și urc...
Urc
cu coardele
atârnându-mi
de neuronii
lipsă
ai ghearelor
din ciotul
mâinii...
M-ascund...
E bine-n întunericul
ce-mi ocrotește
ochii
de lumina
blestemată
a zilei care
m-a făcut...

...(Scriu pe foi arse...)

Scriu
pe foi
arse
și pe cenușa
lacrimilor
cu tremurul
mâinii
stângi
spre stingerea
din urmă
a nebuniei...
Nu vreau
să-ți amintești...
Ești
tu
și știu
că nu e alta
și nu îți spun
pe nume
căci
numai tu
mă poți crea
și eu nu știu
să mă înfrupt
din șoapta
fecioriei
în lumina
ce se-așterne
peste tine...
Mi-e dor...
Mi-e dor
de tine
când ești
lângă mine
căci
eu nu sunt...
Uită-mă...

...(...Dumnezeu al osândirii mele...)

Și am făcut din tine
Dumnezeu al osândirii mele...
Altar făcutu-ți-am
din cărămizi
de Babel
și-orgii de gânduri blestemate
ți-am închinat
ca să mă văd
neputincios
în fața nemuririi mele...
Și-apoi te-am răstignit...
din măruntaiele-ți zdrobite
născui
alți dumnezei de stihuri
și te-am dat dracu
ca să te pot
reînvia,
iluzie a nebuniei mele...
Și-acum
din nou cu-atâția „și”
te laud și te caut
fărâmițându-mi neființa
urâtă de atât de mulți...
Te caut...
Te iubesc și te urăsc
în răzvrătirea
ce te plăsmuiește
și te pironește-n clipă
ca să simți boldul
care mă hrănește zilnic...
Te blestem,
te anatemizez,
te macin ca pe grâul osândit
și te sorb ca pe vinul otrăvit
al apocalipsei...
Și am făcut din tine
Dumnezeu al osândirii mele...