Să nu-ntinzi
mâna
spre ceva
ce n-o să ai
nicicând
și zâmbetul
să nu ți-l vinzi
pe așteptări
nebune...
Cântecul tău
să fie
precum șoapta
vântului:
neascultată,
nebăgată-n seamă,
fără dorința
de așa ceva,
și totuși
scrisă
pe pereții sufletului
lui Dumnezeu...
Să nu asculți
iubirea:
e doar un concept
închis în sine
valabil pentru
cei ce descifrează
falsuri...
Să nu...
p.s. ...iubirea-i
pentru nebunii
cu minte,
eu nu-s
cuminte...
************
RăspundețiȘtergere...floricico, nu mă înțeleg nici pe mine, cu atât mai puțin știu ce ai vrut să spui prin steluțele pe care mi le-ai postat drept comentariu... mă ierți că te interoghez din nou?
RăspundețiȘtergere