Așterne, Doamne, zăpadă
peste sufletul meu însetat
de-atâta lumină dalbă
rătăcită prin nori de păcat
Am s-aștept și am să cânt
colinde purtate de vânt
Leru-i ler, Doamne, ler...
Leru-i ler, Doamne, ler...
Așterne, Doamne, zăpadă...
peste omul îndurerat
ce de veacuri te strigă și-așteaptă
să îi stingi singurul său oftat...
Așterne, Doamne, zăpadă...
peste gândul de-acum necurat
peste noaptea ce-mbracă cu salbă
inimi ce nu te au împărat...
15 decembrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...