Mai rogu-te, Singurătate,
să îmi asculți suspin și vină
și ca pe orice vietate
să mă acoperi cu lumină...
Mai rogu-te, Singurătate,
să-mi legeni visele senine
să nu mă lași prins de năpaste
și să-ntorci noaptea care vine...
Mai rogu-te, Singurătate,
la sânul tău ce-ades îl caut
să îmi găsesc odihnă-n noapte
să-ți sărut visul ce ți-l laud...
Mai rogu-te, Singurătate,
cu șoapta-ți blândă și senină
să-mi spui poveștile din Carte
să-mi ștergi lacrima ce suspină...
Mai rogu-te, Singurătate,
când în genunchi nu am cuvinte
să nu privești la a mea etate
să mă iei soț ca mai-nainte...
Mai rogu-te, Singurătate,
ființa-mi ninsă din țărână
să n-o lași: nu rămână-n spate!
Cu trup, cu suflet ți se-nchină...
Mai rogu-te, Singurătate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...