Cristoșii dorm pe pânze-ngălbenite
în zi de martie stau sub cer senin
nu te-nțeleg: nu văd decât cuvinte
ascunse în simboluri de preaplin...
Căci dumnezeii părăsiți de vreme
se-ascund în degetele mâinii stângi
și nu te-ascult: fețe pline de creme
ascund doar demoni ce-aș vrea să-i străpungi...
În rugile ascunse în blasfemii
și lauda-mbrăcată în scuipat
târându-ne ca șarpele-n vedenii
urlăm și cerem ce-odat-am lăsat...
Cristoșii dorm pe pânze-ngălbenite
de vreme și de juruințe vechi
Ce mă-urmăresc de când le-am scos din minte...
Demonii mă gonesc pentru cuvinte seci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...