Trei ani jumate sunt
de când
m-am sinucis
ultima oară
cu spinul
unui trandafir -
alfă și-omegă
a rozelor -
care s-a stins
în lacrimi
și îmbrățișări
de suflete
ce nu s-or întâlni
nicicând...
De-atunci
hălăduiesc
nebun
prin umbre
și creez
impresii
de existență
ca nu cumva
vreun dor
să îi cuprindă
pe cei ce nu-s
și nici pe mine -
cel ce sunt
fără de clipă...
Trei ani
de sinucideri
neîntrerupte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...