Am continuat
procesul
de a mă minți
și ți-am promis
prezența
peste o absență
jurată
de demult...
N-o să mai fie...
Acel
„NU”
rostit
și scris
în vremuri
ce-ai vrut
să le uiți
a renăscut
și nu mai ai
nici o putere
ori vreun
drept
lăsat de mine
să-l înlături...
În clipele
când
tu credeai
că viețuiești
deplin
eu mă stingeam
fără motiv
doar
pentru că-mi cerusei
existența
și eu ți-am dat-o
ca să mă trezesc
într-un
coșmar
în care îmi repeți
continuu:
„Tu nu trăiești -
te chinui...”
S-o crezi tu.
Atâta timp
cât mă mai pot
târî
viețuiesc
clipa
ce-ai răpit-o...
Dispari!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...