Furtuni...
Furtuni
tomnatice
de neuroni
azvârl
în juru-mi
otrăvind
cuvinte
nerostite...
Furtuni...
Ce bine
că-s în neuronul
meu
cel singur
ce-o să se-mprăștie
ca gelatina
în curând...
Furtuni
și slove-ncrucișate
tăiate
de cozi negre
pe masă
de sticlă
și pe foi
ce nu pot
ține-n
frâu
cuvinte...
De mă vedeți:
FUGIȚI!
În mine
nu-i decât
furtună...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...