un gând
ca să vărs
lacrimi
care nu te uită...
De ce?
Că-s literat...
Și slova
nu ucide
dacă e înțeleasă
cu spiritul
ce viețuiește-n
ea...
Te-aștept...
M-aștept
spre mântuirea-mi
întingând
cernituri
neînțelese
pe principii
frânte
cum frântă
mi-e cărarea
și liniile
ce te desenează...
De aș găsi Cuvântul,
de te-aș gândi,
Iubito,
și de m-ai naște...
Am fi
NOI
DUMNEZEI
și am crea,
ne-am făuri
cărări
făr de-nceput,
sfârșit...
Să-mi fii
TU
Dumnezeu...
intr adevar, iubirea e inceputul vesniciei...........cum sa n o doresti?
RăspundețiȘtergere