Seară
de martie...
Gânduri
ce vin
și pleacă
chemate
de acorduri
mânuite
de minți
deșănțate
ce se războiesc
în capul meu
de maniaco-
depresiv
cu-atâtea
polarități...
Mâine
n-oi mai ști
de ce-am venit
și ce-am sperat...
De-o mai fi
mâine...
Nu mai
contează...
Speranțele
oricum
vin
și trec:
doar
noi
rămânem
ascunzându-ne
și ivindu-ne
precum
zorii
zeului
Marte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...