Ți-ai prezis
destinul
fără a voi
și nu asculți
de oracolul
ce-l răsfrângi
în buricul
degetelor
cu glasu-ți
mut...
Grav
te-așezi
în fața lor
și-ți deschizi
tristețea
știind
că nu-i suflet
să o vrea...
Și, totuși,
stai
huiduit
de priviri
politicoase
ce-mping
aplauze
de alungare...
Tu stai...
Oricum
nu ai intrat
să poți fi alungat...
Stai
pășind
și gonești
pe loc
precum
Timpul
ce nu există
fără de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...