Așteptări
răsfrânte
în cristalele
neființării
îngreunând
pleoapele
gândurilor
și ale slovelor
ce vor
să ți se-aștearnă
la picioare...
Îndelungi
visări
de infinit
realizabile
în potență
dar cine știe
de și
în act...
Doar
lacrimile
curg
și brăzdează
obrajii
fără
de voia
noastră:
oricine
ai fi
tu
și fără
să conteze
cine
sunt
eu...
Doar
lacrimile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...