Idei
ce vin
și pleacă,
nebunii
perpetue
răsfrânte
în claritatea
lacrimilor
azvârlite
pe dalele
reci
ale temniței
mele
fără
de cheie,
gratii,
lumină
ori întuneric...
Un pix
așternându-mi
egoismul
pe pagini
și amintiri
atât
de prezente
și neexistente...
Regrete?...
Nu...
Doar
durerea
nașterii
din fiecare
clipă...
Oprește-te...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...