Ferice
de cel
ce ți-o merita
zâmbetul:
când
te văd
ridicându-te
purtând
haos
și cosmos
pe umeri
chiar
de-ntruparea
te dorește
târâtă
în adâncuri
văd
ca o tresărire,
cât
poate
sufletul
să-mi simtă,
cum
arde
și naște
iubirea
în tine...
Ferice
de cel
ce ți-o merita
zâmbetul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...