Mi-am promis
scrieri
de rugăciune
și de îngeri…
Aștern
nebănuit
de clipe
efemere
născute-n
palma ta
și în misterul
zâmbetului
tău…
Interpretez
fără
s-ascult
precum mi-e
firea
și greu
îmi e cuvântul
fără consistență…
De ce
m-asculți,
răbdare
nesfârșită
și blândețe
înveșmântată
în iubire?...
De ce
mă ierți?...
Măcar
de m-ai certa…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...