Ți-aduci aminte primul
sms, iubito?
Nu cred că îl mai am
Știu doar că nu l-ai
înțeles
Și ți-am trimis un
altul:
Să nu mă iei în seamă
Căci sunt doar un
nebun…
Nutream de-atunci
trăiri nebănuite
Și te voiam să-ți pun
pe frunte
Cununa sărutărilor
fierbinți:
Acum o știi, dar ești
departe
Și noaptea e târzie –
Nopți cu ploi adânci…
Oftez scriind,
gândind, visându-ți nemurirea…
Știi? Te-am visat alaltăieri
Nu știu nimic de tine
Depărtarea-i mare
Și recreez minunea ce
mi-ai dăruit-o
Născută din fantasmă…
Te voi iubi, copilă a
luminii
Și-o încerca în inimă
dureri
Precum încerc și-acum
Spunând prezentul
Transformat în ieri…
Vreau să te cânt,
iubito…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...