M-am ferecat
întru
străfundurile
sufletului
meu
și îmi făcui
cetate
cu ziduri
groase
și turn
de apărare...
Mă-ntemnițai
în locul
neștiut
măcar
de mine
și aruncat-am
cheia
lanțurilor
ce-mi scrijelesc
gândirea...
Arcașii
sunt
pe ziduri
c-o singură
comandă:
„UCIDE!”
Nimeni
nu poate
trece
și nu va reuși
căci
poduri
nu-s
și cetățuia-mi
n-o cunoaște
nimeni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...