Oboseală
și dor...
Atâta
dor
de tine
și zâmbetul
ce-ți luminează
ochii,
de gândurile
tale-nvolburate,
de glasul tău
lin,
de ființa ta...
De-abia
sunt
ceasuri
de când
nu ne văzurăm
și mi-e dor
de tine
de dinainte
de a ne despărți...
„Nebunule!”...
Așa
precum
l-ai scris
îmi sună-n
minte
ca un cânt
ce mă mistuie...
„Nebunule...”
Uite:
nebunul
îți transmite
„Noapte
bună...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...