Ne-am întâlnit...
Eu coboram
spre măruntaiele
gândirii
și tu urcai
grăbită,
lin
pe trepte
de lumină...
Foc
îți ardea
pe buze
și în ochi
și-n suflet...
Foc...
Dar nu era
nici
pentru
mine
nici
pentru
el...
Erau
doar
flăcări
de ființă
vie
ce se zbate
în închisoare
de inexistență...
Ne-am întâlnit
și m-ai pupat
și ai fugit
ca să-ți săruți
încă
odată
gratiile
rătăcirii...
Ne-am întâlnit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...