În noaptea
asta
visez
cai
verzi
pe pereți...
Sper...
Că mi-s sătul
de gânduri
deșucheate
ce-mi scurtcircuitează
neuronii
aruncându-mă
în galaxii
necreate...
Nu le mai vreau...
Nu acum...
Îmi doresc
numai
liniștea
și somnul
cel din urmă
ca zorii
dimineții
când
or încerca
să-mi mângâie
pleoapele
să reușească
să-mi aștearnă
și un zâmbet
peste
cearcănele
îngreunate
de dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...