Cu fiecare
respirație
îmi suflu
sufletul
sperând
că neființa
nu există
și crezând
că viața
de acum
va fi
etern
infernul
de lumină
ce îl caut...
Te sperie
cuvântul
meu
și-ncerci
să-mi dai
lecții de viață...
Oprește-te,
copile:
nu-mi asculta
șoapta...
Ia aminte
la moartea
ce se stinge-n
mine
și-o să-nțelegi
de ce m-atrage
focul
ce te mistuie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...