Nașterea
doare...
E clar...
Și precum
somnul
rațiunii
naște
monștri
la fel
nesomnul
nebuniei
zgârâie
sfințenia
cosmosului
reducându-l
la haos,
iar pe acesta
din urmă
la o mâncărime
a urechii
mâinii
ce se odihnește
pe chitară...
Nașterea
doare...
Ochii
ce-s în suflet
rămân
neuitați
pentru
totdeauna
căci ei
adorm
și nasc,
se nasc
continuu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...