...(Toți oamenii...)

Toți
oamenii
văd
pietrele
dar
NIMENI
nu se întreabă
câtă
durere
e-n sufletul lor...
Mai mult:
le înjurăm
pe zi ce trece
alergând
spre
neființarea
normei
că ne împiedică
din
productivitatea
ochilor
ce nu văd,
a inimilor
ce nu bat
și a simțurilor
înăbușite
în iluzii...
Eu
sunt
o piatră
și vă împiedicați
de mine...
Luați
o pauză...
Trăiți-vă
pe voi
înșivă
și-atunci
voi ființa
iar
TU,
Iubito,
vei reuși
să mă visezi
spre nemurirea-mi
și alinarea
dorului
ascuns
în mine...