Sunt
doar
un laș,
iubito...
Mă iartă
că altceva
decât
să-mprăștii
suferință
și să te sting
în propriu
meu
cuvânt
nu știu...
Ar trebui
să mă autodenunț
poliției,
să pun
să-mi fie
torturate
inima
și sufletul
cum
chinuitu-te-am
pe tine,
dar
sunt
prea
laș...
Nici
iadul
nu-mi poate-ncăpea
păcatul
și fuge
înspăimântat...
Îmi merit
soarta,
iubito...
Ce bine-ar fi
de nu aș fi
și existența-ți
n-ar fi
cunoscut
vreodată
inexistența-mi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...