...(Alerg...)

Alerg
între
albastru
infinit
și roșu
arzând
clipe
de nebunie
fără
direcție
ori
sens,
doar
cu dorul
pașilor
ce tăinuie
neliniștiți
cărările
eternului
de-acum,
de ieri,
de mâine...
Alerg,
și-n nebunia-mi
îți rețin
ființa
din contemplarea
nașterilor
fără de
moarte
și-a învierilor
fără
de-nceput...
Să-mi ierți
păcatul
de a-ți fi
prihană
dând
repaus
unde e
doar
viață...