Singurătate,
rogu-te
în clipa-mi grea
să mă lași
să-mi plec
capul
la sânul tău
și degetele tale
să-mi mângâie
dureri
văzute
și nevăzute
iar șoapta-ți
ștergându-mi
lacrima
amară
să-mi îngâne
visele
și să-mi aducă
aminte
că Tu
singură
îmi ești mireasă
și n-am altă
veșnicie
afară de tine...
Ascultă,
rogu-te,
Singurătate,
suspinul
sufletului
și ai milă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...