...iluzionări...

vineri, 29 aprilie 2016

...(Că îți pierduși...)

Că îți pierduși
încrederea
în mine
te cred
și-o știu
simțind-o
de multă
vreme-ncoace...
Singurătatea
mea-i
nebună
și nu voi
să pășească
nime-n
ea...
Dar
nu vreau
ca ființa-ți
să-și piardă
punct
fără de sens
de sprijin...
Mi-e
egoismu-atât
de mare
că las
să naști
durere
în depărtări
de vină
ce nu-ți aparțin
ci sunt
născute
doar
de mine...
Să ai
grijă
de tine...

...(Revin...)

Revin
ca-ntr-un
coșmar
cu-aceeași
întrebare:
mă vei putea
ierta
vreodată
că ți-am răpit
atâtea
clipe
și când
ți-am spus
am vrăjmuit
cuvântul
cu atâta
silă
de te-a îndepărtat
pe veci?...
Mă ierți?...
Știu...
Am scos,
poate,
toate
cuiele
dar
semnele
rămân
și dacă
Tu
nu vrei
să le mai vezi
eu
le mai simt...
Mai are rost
să schimb
acuma
întrebarea?...

joi, 28 aprilie 2016

...(Să te iubesc...)

Să te iubesc nu pot, iubito,
Să îți vorbesc nici asta nu am drept
Căci n-o să fiu atât de înțelept
Să-ți descifrez zâmbetul, preaslăvito...

Nu-i, nu-i nimic pe lume pe măsură-ți
Și nici din ce nu e nu poate-ajunge
Nicicând să nască fierbere în sânge
Și stingere de zori precum plăcură-ți

Să le dai zămislire pentru gânduri
Și slovele să aibă liniștire
Când sunt rostite fără de neștire
În șoaptele-ți senine ce le susuri...

Mă-nchin și n-o să pot în vremuri
Să îți aduc menitele jertifiri:
Nu pot nici nevăzutele oștiri
Să-ți facă-altar în care tu să tremuri...

Slove de noapte aștern în mutul cânt
Făr de-nțeles, nebune pe pământ...

marți, 26 aprilie 2016

...(Ferice...)

Ferice
de cel
ce ți-o merita
zâmbetul:
când
te văd
ridicându-te
purtând
haos
și cosmos
pe umeri
chiar
de-ntruparea
te dorește
târâtă
în adâncuri
văd
ca o tresărire,
cât
poate
sufletul
să-mi simtă,
cum
arde
și naște
iubirea
în tine...
Ferice
de cel
ce ți-o merita
zâmbetul...

...(A-nghețat iadul...)

A-nghețat iadul în pieptul meu, iubito,
Și spasme de-ntuneric se-ntorc înspre lumină,
Flori ca de gheață port în ochi, copilo,
Și inima-mi se zbate plină doar de vină...

Mi-s vinovat că ți-am trădat iubirea fără de știință
Crezând că te-ocrotesc de-al meu suspin
Dar ți-am brăzdat ființa-n tăcere inutilă
Și lacrimile-amare pline de pelin...

Acuma ești departe și eu nici nu mai sunt:
Fantoma celui ce te-a vrut iubi odinioară -
Să ierți, de vei putea vreodată, mortul pe pământ
Ce încă rătăcește coborând pe scară...

Tu te-ai îndrăgostit de lupi, de vulturi ce se-nalță
Către abis spre neguri de lumină:
Din Phoenix ce s-a stins în mine te revarsă
Și vezi ce-a mai rămas din mine, zână

Retrasă pe pământ fără de vreme:
Mai naște-mi clipa, rogu-te, o dată,
Învață-mă din nou să văd perene
Fără de timp gânduri ce-ți sunt casă...

Mă naște și mă stinge în a ta privire,
Mă odihnește-n palma ta, sărută-mi
Cu șoapta-ți blândă nevolnica-mi neștire,
Fii iarăși Tu oceanul de speranță-mi...

Cutremurat mi-e scrisul, plin de spaimă
Știind că pângărit-am a ta taină...

luni, 25 aprilie 2016

...(Aș da orice...)

Aș da orice
să-ți pot așterne
sărutări pe mâini
și să mă odihnesc
la pieptul tău...
N-ar fi nimic
prea mult:
nici inima-mi,
nici sufletu-mi,
nici existența
și nici măcar
toată oștirea
de spirite
divine
și drăcești...
Aș da orice,,,
De-ar fi să fii,
să vrei să vii
și să ne stingem
împreună
egourile
în raze de-asfințit...
De-ar fi
ar fi
ce nu a fost
nicicând
și n-are
să mai fie
vreodată...
Aș da
de-ar fi...

luni, 11 aprilie 2016

...(Dacă aș fi...)

Dacă aș fi...
Dacă aș fi
probabil
te-aș iubi,
dar nu știu...
Dacă m-aș stinge
în colțul
cel mai întunecat
al sufletului tău
aș învăța,
probabil,
ce-i lumina...
De-aș ști
cum să te fac
s-auzi
doinele mute
ale inimii mele
șoptite
de visele tale
ai înțelege
ori ba
și ai rămâne
ori te-ai îndepărta
precum
se-nalță dimineața
ceața
către ceruri
să le transmită
sărutările
pământului...
Dacă...
Dar nu...

...(Lacrimi mute...)

Lacrimi
mute
se cer
așternute
de coardele
chitarei
pe pereții
sufletului
scrijeliți
cu ghearele
mâinii
drepte...
Glasul
tău
și neputința
mea
de a-ți grăi
precum
odinioară...
Întrebări,
răspunsuri
și un singur
gând
ce te îndeamnă
pururea
să ai grijă
de tine...
De-aș fi
poate
m-aș reîndrăgosti
de tine
și te-aș iubi...
Dar,
cum
nu sunt,
înseamnă

nu te-am iubit
nicicând...

marți, 5 aprilie 2016

...(Mă iartă că te ascund...)

Mă iartă
că te ascund
ochilor
mei
ca nu cumva
să-ți tulbur
iarăși
liniștea...
Misive...
Mă-ntreb
din nou
de voi putea
vreodată
să îți învăluichipul
în fața
sufletului
și neuronilor
inimii
da
știu
că orice-aș
face
mi-am blestemat
ființa
să nu uite
în neființare...
Te iubesc:
îmi e cadoul
neprețuit
ce ți-l pot
oferi -
altar
pustiu
făcut
din mine -
și nu îți cer
nimic...

luni, 4 aprilie 2016

...(Nu uit...)

Nu uit...
N-am cum
să uit
ce mi-e adânc
sădit
în neuronii
inimii
care nu bate
în pieptul
meu
ci-n visele
rătăcite
fără
de clipă...
Nu pot,
nu vreau:
ar fi
să-mi consfințesc
neexistența
puterii
lui Lethe -
nu că n-am încercat
deja
dar
rugămintea
mea
și lacrimile-mi
ce i-au spălat
picioarele
nu au putut
să-i dea
nașterea
asta
asupră-mi...
Și-am renunțat...

...(Din nou...)

Din nou
singurătate
și bucurie
ce îmi e
tristețea
de demult
cu inima-mi
frântă,
răsfrântă
și-aruncată
în toate
colțurile
universului
ce strălucește
de neuronii
stinși
în neputință...
Din nou
mă zbat
nădăjduind
sfârșitul
începutului
și începutul
fără de
sfârșit:
clipa
eternă
a neexistenței
repaosului
odihnit
în degetele
plânse
pe coarde
de chitară...
Din nou...

duminică, 3 aprilie 2016

...(Mi-i mută...)

Mi-i mută durerea,
mut sufletul,
mută inima,
mute lacrimile...
Mi-s fără
de cuvânt,
fără
de știre,
fără
de mine...
Rămasu-mi-a
doar
nebunia
singurătății -
mireasa
mea
de-a pururi -
și-atât...
Îmi plânge
slova
și cântul
mi-e greu
înecat
în neputința
amintirilor...
Trec
ani
dar
nu pot uita
seninul
ce șade
sub
o piatră
de mormânt...
Trec
dar
eu
nu...

...(Car...)

Car
precum
Atlas
durerile
lumii
pe cărări
închipuite
de suflet...
Lacrimi...
Atâtea
lacrimi
și durere
ce n-or fi
vreodată
șterse
de nimeni,
neînțelese
și nevrute...
Nu te ascunde...
Ieși
la lumină
și lasă
razele
de soare
să se reflecte
în ploaia
ce-ți curge
din inimă...
Nu te opri:
mângâie-le
și-ți vor spăla
obrajii
ca să poți
din nou
vedea...

...(Mă sting în reînvieri...)

Mă sting
în reînvierea
de fiece
clipă
când
îngerii
trădează
dumnezei
și dracii
mă mai țin
în viață
să mă duc
în iad...
Fantasme...
Atâta
câț
mi-e negrul
de sub
unghia
ce încă
mângâie
chitara
mi-e lumina...
De întuneric
nu mai zic
nimic...
Căci
nu-i
nici
una
și nici
alta
nu-i vina mea...
Mi-s
osândit
de crez...