...(Așa-s eu: prost...)

Așa-s eu: prost - mă-ndrăgostesc de mituri
trăind în lumea viselor creez nimicuri
gândesc ceruri senine unde e furtună
gonind pe trotuare cred că plutesc spre lună

Așa-s eu: prost - și-mi nasc amar în palme
crezând că e cărbune-aprins, jertfă pe-altare
nimicesc slovele: din ele nasc cuvinte
prea mari și prea înalte căci mi-s fără de minte...

Așa-s eu: prost - împletesc lacrimi, strune
și mângâieri ce nu vor fi vreodată-n astă lume
nu pentru mine... poate pentru alții
ce nu se răzvrătesc negând creații...

Așa-s eu: prost - fără de dumnezeu, credință
fără speranță șoptită-n umilință...
astăzi mai plec doar capul ca străine
chipuri să nu te mai nască-n amintire...

...așa-s eu: prost...

...baladă nebună...

Furtună-n cer și pe pământ
Nori grei în suflet și în gând
Revarsă doruri fulgerând
Lacrimile-n humă născând

Trecut-au seculi de minciuni
Noroaie de păcate-adun
Chemat sunt de îngeri nebuni
Să nasc întunecimea-n mâini

Îngână ritmuri de coșmar
Nopți, zile scurse în zadar
Rămas-am fără pic de har
S-a stins și Sfântul din altar...

Mă zbat ca trestia cătând
Un loc să nu fiu rupt de vânt
Te-ascunzi și-n disperare plâng
În coarde mute deget frâng...

O, vino, știu și am habar
Că încă ești și-al meu calvar
Nu va sfârși cu un gropar:
Zorește-mă ca pe-un cobzar...