...(Ceva urlă...)

Ceva
urlă
în mine...
Nu știu ce e...
Sau știu?...
Pare
așa străin
încât
mă-ntreb
de câtă vreme
e acolo
și ce vrea...
Atâtea
cântece
uitate,
gânduri,
iubiri...
Totu-i
străin...
............
eu
urlu
căci
m-am înstrăinat
de mine...

...(Citesc răspunsul...)

Citesc
răspunsul:
e-același...
De nu știu câte ori
același...
Nu mă cunoașteți
iar eu
nu mă știu,
nici nu mă vreți
dar, totuși,
eu vă vreau...
Povestea
nebunului
fără de căpătâi
ce-ar vrea
să zboare
cu o pană
neagră...
Atâtea
roluri
pot să joc
dar cel ce mi-l
doresc
fără de margini
nu mi-l dați...
Sunt
un actor
ratat...

...(Din nou...)

Din nou...
Pe patul
agoniei
doruri
neștiute
și lacrimi
nebune
se împreunează
născându-mi
cenușa...
Din nou...
Scriu...
Mă apuc
să cânt
și lenevesc
fără să pot
mușca
din buzele
muiate-n
dragoste
și fără să
privesc
cu ochii
ce-mi îngână
neputința...
...Te
iubesc...

...(Caut...)

Caut
cuvinte
să-ți scriu
frumusețea
dar nu-i nici unul
de ajuns
să te atingă,
să-ți plăsmuiască
chipul...
Tu
EȘTI...
Eu doar
mă chinui
să respir
stropi
de lumină
înveșmântați
în humă
și durere...
Tu...
Ești...

...(Să fie „Da”/„Nu”...)

Să fie
„Da”...
Să fie
„Nu”...
Cine să știe...
Când legea
ce-am bătut-o-n
cuie
face tăcerea -
„Nu” -
ceva
se rupe-n
mine
și mi-aș dori
măcar
o clipă
ca liniștea
să-nsemne
„Da”...
De ce nu spui
nimic?...
M-ai legat
Tu
sau singur
mi-am tăiat
aripa
în abis?...

...(Când ai plecat...)

Când
ai plecat
nu  ai lăsat
în urmă
un pantof
ci doar un
pui de om
cu o chitară...
Mi-ardea
și sufletul
și degetele
să te cânt,
să chem
luna,
să descânt
nebunia...
N-am reușit
să mă dezleg...
Te scriu...
Te cânt...
Plâng
lacrimi
ce s-or naște
iară
din dor
nemistuit...

...(Sunt beții...)

Sunt
beții
mai groaznice
decât cele
de alcool...
Beția
de viață
mă duce
spre moarte...
Beția de moarte...
habar n-am
unde
duce...
Știu
doar
că mi-e sete
și-atât de
uscat
mi-e gâtul
de viață
și sufletul
de tine
c-aș trece
dincolo
de moarte
să-mi ostoiesc
durerea...