Când
ai plecat
nu ai lăsat
în urmă
un pantof
ci doar un
pui de om
cu o chitară...
Mi-ardea
și sufletul
și degetele
să te cânt,
să chem
luna,
să descânt
nebunia...
N-am reușit
să mă dezleg...
Te scriu...
Te cânt...
Plâng
lacrimi
ce s-or naște
iară
din dor
nemistuit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...