Din nou...
Pe patul
agoniei
doruri
neștiute
și lacrimi
nebune
se împreunează
născându-mi
cenușa...
Din nou...
Scriu...
Mă apuc
să cânt
și lenevesc
fără să pot
mușca
din buzele
muiate-n
dragoste
și fără să
privesc
cu ochii
ce-mi îngână
neputința...
...Te
iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...