...iluzionări...

duminică, 2 decembrie 2012

...(Sunt un nebun...)

Sunt
un nebun
cu ochi
albaștri -
pardon!
depinde
de lumină:
pot fi verzi -
fără
prea multă
minte:
nu ai cum
să mă-nțelegi...
Nu cred
să fi iubit
vreodată
și din atâtea
bătălii
cu mine
însumi
tot timpul
eu
am fost
învinsul
căci
tu
și tu
și tu:
voi toate
v-ați născut
din dorul
stihiei
și din visele
singurătății...

sâmbătă, 1 decembrie 2012

...(Se urzesc...)

Se urzesc
șiraguri
de clipe
și mi-e frică
de ceea ce încă
nu există...
Se-apropie
ziua
în care-am venit
printre voi
să vă salut,
aceeași zi
ca acu
28 de ani...
Pășesc
prin pustiu
de vise
călcate
în picioare
și mă uit
cum totul
se transformă
în cenușă...
O să renasc?...
O să mă sting?...
Nici eu,
nici voi:
nimeni
nu poate
spune...
Nu îmi rămâne
decât
așteptarea
degetelor
pe coardele
unui suflet
hămesit
de liniște...
De-amu:
să purcedem...

vineri, 30 noiembrie 2012

...(Drumuri...)

Drumuri
care
vin
și pleacă
fără
să ne-ntrebe
de ce
sau
dacă vrem,
așternându-se
simplu
la picioarele
noastre
știind
că odată
va veni
vremea
să le pășim...
Te-aștept,
gând
nebun,
să pășim
împreună
pe cărări
de clipe
și când
ne-o fi mai greu
să minți
din nou
ca-ntotdeauna
și eu să te cred
că tu ești
Singurătatea
iar eu
doar
un vis
de-al tău...

...(O ceașcă...)

O ceașcă
de cafea
care păstrează
sărutul
efemer,
real
al buzelor
tale
dar amintirea
e eternă
chiar
dacă
tu
și
eu
vom fi
doar
un răstimp
cuprins
de două clipe...
M-am înșelat,
iubito,
și nu mai vreau
să scriu
cuvinte
ce ascund...
De mă dezvălui
o să știi
(doar tu?...)
și o să mă citești
pentru că
eu înșel
doar litere
ce vor
să te renască...

joi, 29 noiembrie 2012

...(Nu știu...)

Nu știu
nimic...
De-aș ști
să te citesc,
copile,
să nu mai nasc
speranțe
deșarte
într-un suflet
deja răvășit
aș putea
să-ți las
lumina
și nu m-aș mai
mânji
cu tristeți
pe care
să le târăsc
în lanțurile
mele...
Sunt egoist...
Fac
tot ce pot
ca să îmi fie
bine
sub masca
jertfirii
de sine
și a iubirii
închinate
ție...
Ai grijă
de tine,
copile...
(Evit
din nou
minciuna
ce mă doare...)

miercuri, 28 noiembrie 2012

...(Timp...)

Timp...
Există
așa ceva?...
Ne naștem
și ne stingem
fără să luăm
și fără să lăsăm
vreo urmă
sub soarele
ăsta
încețoșat
și plin
de-ntunecime...
Umbre:
atât suntem -
umbre
rătăcitoare
între
două
clipe
ce își sunt
Alfă și
Omegă
una alteia...
Timpul?...
Doar
un mănunchi
de umbre
înșirate
la gâtul
unui demon
ce visează
o fecioară...

...(Cu ce te mai îmbrac?...)

Cu ce te mai îmbrac
și azi,
necunoscuto?
Câte
cuvinte
să mai jertfesc
și câte clipe
să mai aștern
pe un altar
părăginit
din fața căruia
mi te închin
cerându-ți
îndurare,
cerându-ți
timp,
cerându-ți
viață?...
Câte,
stihie,
în nebunia căreia
mă sting
și îmi sugrum
neexistența?...
O, te-aș urî,
dacă-aș putea,
cât nici măcar
Satan
nu-și poate urî
Creatorul...
Dar
e același foc:
cu cât te hulesc
mai mult
cu atâta
te doresc
spre viețuire...

...(Puține vise...)

Puține
vise
îndrăznești
să îmi trimiți,
copile,
dar când o faci
îmi dăruiești
lumină
negândită...
Tu
cine ești?...
În minte
nu-mi rămân
decât
frânturi
necolorate
și-atingerea
sărutărilor...
Te-aș ține
de mână
scăpându-mi
sufletul
de chinurile
zilnice
dar dacă
tu ești doar
fantasmă
eu ce sunt?
Recheamă-mă...
(nu tu,
Dom Profesor!!!)
Poate
vreodată
voi învăța
să mai trăiesc...

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

..(Cu fiecare...)

Cu fiecare
respirație
îmi suflu
sufletul
sperând
că neființa
nu există
și crezând
că viața
de acum
va fi
etern
infernul
de lumină
ce îl caut...
Te sperie
cuvântul
meu
și-ncerci
să-mi dai
lecții de viață...
Oprește-te,
copile:
nu-mi asculta
șoapta...
Ia aminte
la moartea
ce se stinge-n
mine
și-o să-nțelegi
de ce m-atrage
focul
ce te mistuie...

...(Fotografii...)

Fotografii
alb-negru
făcute
nu de mult
îmi fură
sufletul
căci
amintirea
te păstrează
în sunet
de chitară
și visele
nu se satură
să se joace
în părul tău
ocrotindu-ți
somnul
cu șoapta
vântului
ce te cântă
nebun
de tine
ca să te iubească...
Tu
zâmbești
fără să știi
că viața ta
e hrană
pentru
gândul
ce te proslăvește...
Fii,
copile,
ce n-o să pot
să fiu
vreodată
pentru tine...

vineri, 23 noiembrie 2012

...(Doamne...)

Doamne,
da repede
se mai aprinde
focul,
și când credeam
c-apropiindu-mă
o să mă plictisesc
de viață
tocmai atunci
născutu-s-a
râvnirea
unei clipe
ce îmbracă
existența
nefăcută
pentru mine...
Eu,
cel care
s-a cununat
pe veci
cu coasa,
de ce a trebuit
să ard
în flacăra
născută
în ochii
de copil
ai îngerului
Eternului?...

..(Voi nu mă vreți...)

Voi
nu mă vreți
chiar
de v-am căutat
cu prețul
clipei
jertfite
Eternului
de legământul
căruia
legatu-m-am
odată...
Ceilalți
înalță
mâinile
spre cer
crezând
că în vreun fel
eu le voi fi
scăpare,
dar nu îi vreau...
Numai
chitara:
doar ea
cea fără de viață
îmi mângâie
dorințele
și-mi ocrotește
vise
nenăscute
fără
să-mi ceară
ceva...

...(Se roagă călugării...)

Se roagă călugării
închiși în chilie
și-nalță mătănii
spre cer de stihie...

Blestemându-și ceasul
unul se-nchină
cum strigă ocnașul
cu fața în tină...

Regretă o clipă
vorba smintită
când a spus „Da”
și-a fugit de ispită...

Slujește acuma
doar umbrelor serii;
nu știe lumina
din nopțile verii...

Deodată reneagă,
iese și fuge...
Doar umbra îi leagă
piciorul ce-l duce...

...(O să merg...)

O să merg
și-o să mă rog
cum
numai
lacrimile
păcătosului
știu
a se ruga...
Și când
liniștea
domni-va
peste
ignoranța
celorlalți
pecetlui-voi
jurământul
și voi striga:
„AMIN!”
și nimeni
nu va ști
că „Miorița”
nu-i doar
o poveste
ci că ea s-a împlinit
sub ochii lor
ce refuză
să vadă
și în cuvinte
nerecunoscute
de auzul
lor...

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

...(Poți să mai fii?...)

Poți
să mai fii
inteligibil
vorbind
despre
iubire?...
Mai poate
cineva
să înțeleagă
cuvântul
tău
îndrăgostit
de atâta
lumină?...
Doar
un nebun
mai știe
să dezlege
și să lege
sensurile
vieții...
Să cauți
sfaturi
doar la el...
Altfel
vei fi sortit
pieirii...

„...Je ne te hais point...”

Ce-nseamnă
a te-ndrăgosti?...
Să fii îmbăiat
în mireasma
unei
ființe
cu care
să fii una?
Mi-e greu
să spun
ceva
despre
măsura
ce nu poate fi
cuprinsă
în fotografiile
creatului
și poate
nici
în cele
ale Creatorului...
Cine ești?...

duminică, 11 noiembrie 2012

...(Mă... pe ea de școală...)

Mă piș pe ea de școală
pe anii care-i ai
pe-a ta experiență
pe fruntea-ți ca de crai

Nu sunt mai bun ca tine:
o știu, o știi și tu
dar când te iei de mine
răspunsul meu e: NU!

N-ai nici o calitate
cu diplome cu tot
cu ani de facultate
ești numai un netot

Nu am nimic cu tine
atâta cât nu-ți bagi
nasul în trebi străine:
te rog să te retragi!

De n-o faci cât se poate
prea mult o să regreți:
am și eu facultate -
nu-s printre repetenți!

N-ar trebui, știu bine,
cu mintea-ți să mă pun
dar de te iei de mine
ți-arăt ce-i un nebun!!!

Astfel, văzându-mi fața,
văzând cum mă comport
poate îți vei da seama
Din modu-n care scot

Blagosloviri pe gură
că faci și tu la fel:
că cel ce te înjură
își bate joc nițel

De modu-n care latri
Ca să gândești puțin...
Se spune, după datini,
că dacă ești cretin
nicicând n-o să te clatini
dacă nu calci în spini...

...(De-ar fi să cânt...)

De-ar fi
să cânt
vreodată
la chitară
pentru
tine
să știi
că-n dorurile
coardelor
se-ascunde
parodia
nulității
ce te scaldă...
Nu sunt
mai
sus
sau mai prejos:
de-aceea
când
te mai gândești
să faci
pe-interesanta
adu-ți
aminte
că același
mâl
ni-i viață
și în același
mod
dezgustător
ne vom dezintegra!...
Trezește-te,
tâmpito!!!
Ia aminte!!!

Semnat:
Tâmpitul

...(Să vă ia?...)

Să vă ia
dracu?
Hmmm...
Da!
Să vă ia!
Pe toți:
că sunteți
îngeri,
draci,
oameni
sau dumnezei -
SĂ VĂ IA
DRACU!!!...
Așa
cum
strâng
eu
zilele
în pumn
scrâșnind
din dinți
din cauza
durerii
nașterii
nebune
astfel
să vă ia
pe toți
cenușa
smintelii...
Hai,
PA!!!

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

...(Râd...)

Râd...
Când
lacrimi
se aștern
în calea-mi
râd
căci
orice
are
început
își va găsi
sfârșitul...
Dacă-mi
vezi
fața-ngândurată
să știi
că totuși
râd
de-o existență
fără
rost
amestecată
cu nulitatea
clipelor
ce-au fost
și care vor veni...
Am plâns
destul...
Râd
căci
altceva
nu am
ce face...

...(Necunoscuto...)

Necunoscuto
te-a cuprins
vreodată
Necuprinsul?...
Aș vrea
să știu
cum e...
E ca atunci
când
îndrăgostit
de tine
te simt
în iecare
por
și-n fiecare
pas
al existenței
mele?...
Cine-o mai ști?...
De ce să mă întreb
atâtea
nebunii?...
De ce
sunt
OM?...
Cum
ar fi fost
fără
să știu
de mine
și de tine?...
Să te iubesc?...
...Te iubesc...

Necunoscut Necuprins...

        Nu vei găsi
   în vEci
        Ceea ce e
NECUPRINS
       îN
  nămOlul
        Stins
    al Cărărilor...
   CaUtă-l în
      sTropi de rouă...

...(Ți-aș scrie...)

Ți-aș scrie
acrostihuri
dar nu-ți știu
numele...
Ce litere
fermecate
unești
să le dai
puterea
să te cheme?
Te strig...
Te strig,
domniță
necunoscută,
cu suspin
de suflet
căci altceva
nu am...
O clipă
de nemurire
ți-aș fura
dar nu mă lași
nici să-ți gândesc
ființa...
Mă negi,
negi viețuirea
unui păcătos...
Te-ndură
și ai milă...

...(Când...)

Când
clipele
îți șoptesc
mângâierea
și zorii
nenăscuți
te-mbracă
în zâmbet
de lumină,
visează,
copile,
și te-nalță
spre locul
ce ți-i
hărăzit...
Cu aripile
tale
mântuiește-mi
lumea,
învie-mă
cu glasul tău
și din cenușă
naște-mă
cu lacrima
ce-o porți
ascunsă
spre neprihănire
departe
de noroiul
ce-mi încătușează
ființa...

joi, 8 noiembrie 2012

...(Ți-a fost vreodată?...)

Ți-a fost vreodată
frică
să te îndrăgostești?...
Nici
să nu-ți fie!
De vezi
că șoapte de-ntuneric
se-apropie
de tine
eliberează-ți
inima
și cântă
iubirea
ce dăinuie
înlăuntrul ei...
Nu te ascunde...
Un suflet
ca al tău
nu găsești
nicăieri
în valea asta
plină de spini
și de roade
putrede
dinainte de-a se naște...
Să nu îmi calci
pe urme!
Ai înțeles?
Să nu stingi
clipele
cu dor nestăvilit
de singurătate...
Vei muri...

...(Ard...)

Ard
visele
în mine
și scrumul lor
e hrană
lacrimilor
ce curg
nestăvilite
peste
litere de
aur
săpate
în suflete
rătăcite
printre
atâtea
doruri...
Te-aștept
chiar
de nu te cunosc...
Te strig
fără
să îți știu
numele...
te șoptesc
fără
să renasc
din propria
cenușă...

...(Priviri înghețate...)

Priviri
înghețate
nasc
Haos
unde
altădată
șopteau
lumină...
Milimetri
devin
ani lumină
și peste dorințe
se-așterne
praful...
Tăceri,
n-aș spune
ură,
se înfiripă
și ființa-mi
se cufundă
în frică...
Tu...
Eu...
N-am existat
nicicând ca
UNUL
dar diferența
dintre
noi
o simt
abia
acum...
(Nu e
așa
însă
ceva
mă doare...)

sâmbătă, 27 octombrie 2012

...(Aș vrea să scriu...)

Aș vrea să scriu vers clasic despre tine
să-l cânt și să-l îngân pe clape de pian
să-ți trezesc zâmbete în nopți străine
cu coardele chitarei să alung alean...

Nu știu să te-nțeleg: nu mă-nțeleg pe mine
De ce ai încerca să mă-nțelegi?
Mai bine-ar fi de m-ai striga și tu: „Nebune,
De ce mă bați la cap? De ce nu pleci?”

Și voi pleca plângând, necunoscuto,
singur să-mi spăl amarul blestemând
să-mbrățișez chitara cum te-aș vrea, străino,
în noaptea nesfârșită să adorm cântând...

Vor trece oameni, sufletele rătăcite,
mă vor vedea: nu s-or opri nicicând
să mă întrebe și să le arăt ispite...
Nu e nimic: rămân cu tine-n gând...

Îți voi păstra în palmă amintirea
șoapta-ți s-o ocrotesc pân voi muri
chiar dacă altul ți-a furat privirea
de-a pururi în ființa mea vei dăinui...

sâmbătă, 13 octombrie 2012

...(De-ar curge ploaia...)

De-ar curge
ploaia
peste mine
și-ar reuși
să spele 
gânduri
necugetate
și durerea
clipelor
poate
te-aș căuta,
Necunoscuto...
Dar cum nimic
afară
de-ntuneric
și de vină
nu se mai cuibărește
în mine
n-am ce să dau
nici cui
și nici 
pe cine
căci
nu mai văd
în jurul meu
decât
culoarea
inexistenței...
Ce rost
mai are?...
Ce rost
ar avea
să-ncerci
să-mpletești
lacrimile
unui nebun?...

...(Aceeași pâine...)

Aceeași
pâine
amară...
Aceleași
lacrimi
ce sapă
cu fierbințeala lor
clipele
uitate,
părăsite
în sertarele
amintirilor...
Aceleași
zile
și aceleași
dureri...
Blocat
într-o dimensiune
repetitivă
simt
doar
cum Cronos
se pregătește
să mai taie
un fir...
Aceleași
întrebări...
Aceleași
doruri...

joi, 11 octombrie 2012

...(Nu am nevoie...)

Nu am
nevoie
nici de lacrimile
îngerilor
și nici de
rânjetul
demonilor:
îmi sunt
de-ajuns
ca să-mi blestem
ființa
și să-mi binecuvântez
pașii...
Cu sufletu-mi
prăvălindu-se
în cascada
clipelor
ce nu există
mă-ndrept
zdrobit
spre locurile
unde
oamenii
se pierd
primind
în schimb
doar numere...
Eu n-o să uit...
Din catastiful
ce unii
vor să-l ardă
voi scrijeli
în fiecare
fir de praf
numele
OM...
Pe mine
cine
mă va scrie?...

miercuri, 10 octombrie 2012

...(Mă plimb...)

Mă plimb
gol
pe străzile
pustii
ale gândurilor
și caut
suflete
descărnate
ca să-mi potolesc
dorul
de tine...
E frig,
dar nu
pentru mine...
Renasc
din emisfera
stângă
și durerea
facerii
îmi pocește
ființa
croindu-i
ramuri
în loc de mâini
și pângărire
în loc de
feciorie...
Pustiu...
Pustiu
rătăcitor
sunt
fără tine...

marți, 2 octombrie 2012

...(Lume...)


Lume
smintită
și reguli
de fier
mă înconjoară…
Nu vreau
să fiu
ca voi
chiar
de-oi muri
sărac
și neștiut
de nimeni…
Prefer
să-mi cânt
nebunia
pe gratis
decât
să  mă plătiți
ca vouă
să mă vând…
Nu pot…
Știu
că mă vreți
distrus
căci sunt
un ghimpe
în societatea
voastră –
mormânt
spoit –
dar cât va fi
în mine
dor
de joc
și de iubire
veți fi
înfrânți…

...(Opresc...)


Opresc
versurile
nenăscute
cu neputința
de-a trăi…
Hrănit
de disperare
și îmbăiat
în negre
gânduri
aștept
fără de vlagă
clipa
vindecării…
Oricine-ai fi:
grăbește-te…
Te rog,
te implor:
grăbește-ți
pașii,
naște-te,
distruge
universul
numai
fă ceva…
Eliberează-mă
de lanțuri
de păcat
și scoate-mi
inima
din valea
întunericului…
Te rog:
grăbește
spre a mea
salvare…

...(Ascult...)


Ascult
legende
îngânate
de îngeri
și îi întreb:
pe mine
de ce nu m-a făcut
la fel?
Eroul
cui
sunt eu?
Cine
m-așteaptă
cu lacrimi
pe obraz
și inima
brăzdată
de-așteptare?...
Mi-e frică
să mai scriu,
să-mi amintesc,
să mai trăiesc…
Dacă-ai veni…
De m-ai șopti…

...(Citesc...)

Citesc…
Încerc
să te citesc…
Mi-e greu
să mă citesc…
Mă-ntreb
de-s vinovat
că nu am ochelarii
potriviți
ca mintea-mi
să-nțeleagă
șoapta
inimii tale…
Ori
ar trebui
să cred
în Cupidon
și să-l înjur
că nu știe
să țintească?...
Dacă
există
de ce
mă nimerește
doar pe mine
iar ție
îți dă orbire
să nu mă vezi
și  să iubești
pe altul
ca mai apoi
să-mi spui
că doare?...
Știu…
Nu am nevoie
de mai mult…
și totuși
te ascult…
Ascult
tăceri
și gânduri
risipite
și te aștept…
Să lupt?
Pentru ce?
De mine
n-ai nevoie
chiar dacă
fără tine
sunt
nimic:
a nu se înțelege
nimicul
dintru început…
„…Am nimic
fără tine…”

duminică, 30 septembrie 2012

Balada oamenilor triști...


Azi nu vezi cer, nu zărești nici un soare
Nu ai pământ, nici stele dedesubt
E doar cenușa Styx-ului ce-ți dă târcoale
Semn de sfârșit nicicum de început…

Azi legeni ploi, furtuni pe zori de sticlă
Și fum împleticit cu bere în plămâni
Nu știi nimic: nu ești decât  o brută,
Câine sălbăticit și fără de stăpâni…

Azi mergi pe drum, dar drumul nu-i sub tine
Prin găuri negre rătăcești nebun
Sădești doar Haos și din mii fărâme
Descoperi ale clipelor minciuni…

Azi întrebările nu-și mai au rostul
Și „mâine” nu există și nici „ieri”
Trăiești atemporal și-ți umpli șorțul
Cu multele și moarte primăveri…

Azi vrei să scrii dar litera ucide
Azi vrei să-ți plângi amarul descântând
Azi te unești cu coasa ce te râde
Azi ștergi lumina din al vieții gând…

duminică, 16 septembrie 2012

...(Ei râd...)


Ei râd
când
strig
în gura mare
și-ți spun că
te iubesc
crezându-mă
nebun,
spunând
în sinea lor
că-i glumă,
dar nu știu
că doar nebunii
sunt în stare
să râdă
când
cheamă
lumina
și să plângă
când
alungă
moartea…
Dar tu?…
TU
ce-ai crezut?...

miercuri, 5 septembrie 2012

„Suferință dureros de dulce...”(2)


Mă reînvii
ducând
speranțele
spre tărâm
de liniște, tu,
Ană a
vlăstarului
amar de
viață și
preaplin
de infinit…
Să vindeci doar
îți e menirea
dar clipa-ți
voi ajunge-o vreodată?...

„Suferință dureros de dulce...” (1)


Infinit
unit cu
sângele
tărâmului
ispitei
numelui tău
adapă 
marginile
arămii ale
rozelor pline de
invidie
căci
EȘTI și
litera
așteaptă viață…

...(Din nou mă-ndrept...)


Din nou
mă-ndrept
cu inima
îngenunchiată
la altar
de nemurire
și cerșesc
mântuire
unei copile
ce-mi îngână
albastru
de cuvinte…
O să fii tu?...
Eu o să fiu
vreodată?...
De tu nu ești
nici eu
n-o fi
în clipa
ce se stinge
fără a mă naște…
Te rog:
șoptește-mă,
dă-mi viață!!!...
În întuneric
luminos
mă frâng
schimbând
lumina
umbrei
cu gânduri
despre tine…

...(Poeme...)


Poeme
știu
a scrie
numai
înțelepții
însă
nebunii
sunt
cei ce le descifrează…
Pe primii
nu-i cunosc…
Pe ceilalți
îi îmbrățișez
căci
frați
îmi sunt
în clipa
efemeră
ce ne măsoară
viața…
Călătoresc
cântând,
sperând
că într-o zi
un vis
nu se va frânge
cu nașterea
zorilor…
Ești visul
meu:
renaște-mă...

...(Mă joc...)


Mă joc
din nou
cu nume
rătăcite
printre stele
fără vârstă…
Ce faci?...
Pe unde
umbli?...
Iar poposești
la mine-n gând?
Degetele-mi
sunt
pline
de dor
să-ți mângâie
obrajii
și ochii mei
abia așteaptă
să se-odihnească
în privirea
Ta…
Aștept…
Atât
îmi mai rămâne
când
nu știu
de sunt
viu
sau mort,
de dorm
și mai visez
sau de sunt
treaz
fără de tine…

...(Să îndrăznesc?...)


Să îndrăznesc
să te visez
dormind
cu luna
ocrotindu-ți
visele
și șoapta
stelelor
mângâindu-ți
obrajii?...
Mi-e frică
să spun
NU,
mi-e frică
să spun
DA…
Când depărtări
se-adună
pașii
vremurilor
ne grăbesc
abisul
dar știi
că numai
flacăra
din tine
poate
șterge totul…
Sunt
idiot…
Iarăși visez…
Tu te-ai trezit,
copile?...

duminică, 19 august 2012

...(Apus în vamă...)

Apus
în vamă
Sânge
și vin
amestecat
cu iz
de bairam,
rugi de
imam
și autobuze
stricate
hrănesc
suflete
înfierbântate
de așteptare...
Balcaniadă?
Turciadă?...
Cum
numești
o stare
ce ne frânge
în chefuri
dar ne stinge
în nerăbdări?...
Om vedea...
Hogea
Nastratin
râde
din ticluiri
dar noi
să înțelegem
habar
nu avem...
Noi suntem
români!...

...(Se dărâmă...)

Se dărâmă
totul
în jurul
meu:
credință,
speranță,
iubire...
Nu mai există
nimic...
E întuneric...
În plină
zi de vară
ființa mea
îngheață
în disperare
și valuri
de abis
mă îneacă...
Cuvinte...
Lacrimi
amare
dau năvală...
Sunt
al nimănui...
Nici măcar
mie
nu îmi mai
aparțin...
Ce rost
mai are?...

...(Încă răsună...)

Încă
răsună
ruga
imamului
în mine
și întrebări
mă cuprind
după
clipe
neînțelese...
Promisiuni
învechite
la vermuri
de restriște
mi-aduc
aminte
de drumuri
prăfuite
și dureri
semănate
în șoapte
de stele...
Ce se întâmplă?
Mi-e frică...

miercuri, 15 august 2012

...(Mi-am pângărit iubirile...)

Mi-am pângărit
iubirile
și le-am încătușat
în gânduri
și cuvinte
păcătoase
ce nasc
faptele
leproșilor...
„Necurat!”
Doar asta
strigă
în mine
sufletul
și știu
că așa
sunt
până
mă vei spăla
de netrebnicie
și-mi vei dărui
cu șoapta-ți
blândă
clipa
nemuririi...
Te iubesc...

...(Nu sunt poet...)

Nu sunt
poet,
nici fiu
de poet,
nici neam
de poet...
Port
în mine
sentimente
de hârtie
ce arde
cu gust
amar
preț
de o clipă
sperând
să fie
o pană
din aripa
cenușăresei...
Ce ciudat...
De sunt
atât de fals
atunci
ce e adevărat
în mine?...
Te iubesc...

marți, 14 august 2012

...(Ai apărut ca o nălucă...)

Ai apărut
ca o nălucă...
M-ai pus
să-mi cânt
iubirile
într-o clipă
ce nu are să fie
și te-am rugat
să-ngâni
cu mine
cântecul
ce-l toarce iarba
când se culcă
întâia
și ultima
oară...
Ai dispărut
fără de nume,
fără telefon...
Doar
un sărut
pe mâna
dreaptă
și o-mbrățișare
se odihnesc
în visele
mării
ce ne amintește
scoicilor
adunate
de excavator
în cimitirul
stelelor...

...(Plouă în Bosfor...)

Plouă
în Bosfor
și gheața
se-ntinde
pe coaja
oului
genezei
unei iubiri
de care nici
Dumnezeu
nici dracul
nu știu
nimic...
I-am întrebat
pe amândoi
dar stau
ca muții
și-atunci
mi-am luat
pixul
și caietul,
mi-am aruncat
chitara
în închisoarea
românească
și eu
m-am exilat
o lună
în țara
lui Soliman
pașa
cel fără dinți
(mai bine-așa
decât
cum spune
mama:
pleată lungă -
minte scurtă :P)...

sâmbătă, 11 august 2012

...(Ce dumnezei?...)

Ce dumnezei
străini
mi-au croit
nemurirea
lăsându-mă
să văd
cum se sting
toți
în jurul meu
de parcă
aș fi singurul
osândit
se să îmbete
cu lipsa
celor
pe care-i iubește?...
M-aș stinge
chiar acum
dar știu
că de m-oi duce
Tu
ai plânge
și-ai face
din nopți
zile
căutându-mă
în zadar...
De asta
accept
soarta
ce mă leagă
de humă
până
vei fi gata
să te naști...

...(Ce caut?...)

Ce caut?
Ce sunt?
Cine sunt?
Ce rost
îmi are
umbra
pe fața
pământului?
Pentru ce
o cipă
sub stele
visând
la iubire
și hrănindu-mă
cu cânt
și nebunie?
Aceleași
întrebări...
Nici un răspuns
să îmi aline
sufletul...
Tu le știi
toate...
Ce-o fi
o fi...
Cu Domnu
înainte
și cu dracu
înapoi...
Cine
mai vine?...

...(Pe drumuri...)

Pe drumuri...
Călător
nebun
hrănit
cu praf
de stele
și cu cântul
Cosmosului...
N-am rădăcină
nicăieri
fiindcă
oriunde
în lume
sunt
acasă...
Doar
mama...
Din ea
m-am născut...
Drumul
îmi e
casă...

duminică, 15 iulie 2012

...(Ceva urlă...)

Ceva
urlă
în mine...
Nu știu ce e...
Sau știu?...
Pare
așa străin
încât
mă-ntreb
de câtă vreme
e acolo
și ce vrea...
Atâtea
cântece
uitate,
gânduri,
iubiri...
Totu-i
străin...
............
eu
urlu
căci
m-am înstrăinat
de mine...

vineri, 6 iulie 2012

...(Citesc răspunsul...)

Citesc
răspunsul:
e-același...
De nu știu câte ori
același...
Nu mă cunoașteți
iar eu
nu mă știu,
nici nu mă vreți
dar, totuși,
eu vă vreau...
Povestea
nebunului
fără de căpătâi
ce-ar vrea
să zboare
cu o pană
neagră...
Atâtea
roluri
pot să joc
dar cel ce mi-l
doresc
fără de margini
nu mi-l dați...
Sunt
un actor
ratat...

...(Din nou...)

Din nou...
Pe patul
agoniei
doruri
neștiute
și lacrimi
nebune
se împreunează
născându-mi
cenușa...
Din nou...
Scriu...
Mă apuc
să cânt
și lenevesc
fără să pot
mușca
din buzele
muiate-n
dragoste
și fără să
privesc
cu ochii
ce-mi îngână
neputința...
...Te
iubesc...

...(Caut...)

Caut
cuvinte
să-ți scriu
frumusețea
dar nu-i nici unul
de ajuns
să te atingă,
să-ți plăsmuiască
chipul...
Tu
EȘTI...
Eu doar
mă chinui
să respir
stropi
de lumină
înveșmântați
în humă
și durere...
Tu...
Ești...

...(Să fie „Da”/„Nu”...)

Să fie
„Da”...
Să fie
„Nu”...
Cine să știe...
Când legea
ce-am bătut-o-n
cuie
face tăcerea -
„Nu” -
ceva
se rupe-n
mine
și mi-aș dori
măcar
o clipă
ca liniștea
să-nsemne
„Da”...
De ce nu spui
nimic?...
M-ai legat
Tu
sau singur
mi-am tăiat
aripa
în abis?...

...(Când ai plecat...)

Când
ai plecat
nu  ai lăsat
în urmă
un pantof
ci doar un
pui de om
cu o chitară...
Mi-ardea
și sufletul
și degetele
să te cânt,
să chem
luna,
să descânt
nebunia...
N-am reușit
să mă dezleg...
Te scriu...
Te cânt...
Plâng
lacrimi
ce s-or naște
iară
din dor
nemistuit...

...(Sunt beții...)

Sunt
beții
mai groaznice
decât cele
de alcool...
Beția
de viață
mă duce
spre moarte...
Beția de moarte...
habar n-am
unde
duce...
Știu
doar
că mi-e sete
și-atât de
uscat
mi-e gâtul
de viață
și sufletul
de tine
c-aș trece
dincolo
de moarte
să-mi ostoiesc
durerea...

miercuri, 20 iunie 2012

...(Restartare forțată...)

Restartare
forțată...
Gânduri,
vise,
formule,
nume:
totul
se șterge -
TREBUIE
SĂ SE ȘTEARGĂ...
Pornesc
aiurea
pe cârpa
de ființă
ce mi-a mai rămas
întors
spre un trecut
ce nu există,
un viitor
nenăscut
și un prezent...
ce-i ăla?...
Chitara
și curvele
mă-ntreabă
de ce le refuz
categoric
și supărat
pe viață...
Gara
cadavrului
meu...
Nu opriți
aici...
Dacă ați făcut-o
v-ați pierdut...
pe veci...

luni, 18 iunie 2012

...(Uneori...)

Uneori
mi-ajunge
să sting
lacrimi
cu care ostoiesc
dorul
de tine
dar când îmi spui
să nu-ți mai scriu
iubirea
nu întreba
de ce nu am
nimic...
N-o să-ți răspund
din nou
și n-o să răscolesc
ce știi
deja
căci
de le mai rostesc
odată
o să te doară
mai mult
decât
văzându-mă
cum închid
nimicul
în ochii,
pe buzele
și-n sufletul
meu...
Aș vrea
să-ți mai șoptesc
măcar
odată
dar nu mă lași,
nu mă mai las...

vineri, 8 iunie 2012

...(Las întunericul...)

Las
întunericul
să mă învăluie
și când
va fi de-ajuns
ca să domnească
șoptește-mă
cu-mbrățișari
de dor
și mă voi stinge
în pacea
căutată
atâția ani
la rând...
Îmi ești
icoană
și Dumnezeu,
aceeași
alfă
și omegă...
Poate
alt chip
dar rămâi
Tu
și cu mătasea
pleoapelor
tale
o să-mi acopăr
goliciunea...
Trăiește-mă...



...(E întuneric...)

E întuneric
în plină
zi...
Cadavre...
Gust de vomă...
Cicluri
peste cicluri
și oameni
în negru...
Oglinzi
ce separă
lumi
și gânduri
se-ascund
în ochi
de gheață...
Un soare
pitit
lângă mine
își schimbă
culoarea
și eu
adorm...
Doar Tu
exiști...
Fărâmă
de încredere
e doar
în tine...
Unde ești?...

joi, 7 iunie 2012

...(Iar am pornit...)

Iar
am pornit
în căutarea
cadavrului
pierdut...
De ani de zile
tot cicluri
câte trei
escaladează
moartea
gândului
în trivialitatea
unui fum
nebun
ce nu se mai știe
de multă vreme
pe sine însuși...
Rândul
pierdut...
Privirea
înghețată...
Bere
și mult fum...
Iar
am pornit
în căutarea
tâmpitului
care s-a sinucis
și nu își mai găsește
neuronii...
De ce
s'teți proști?
Ce mă-sa
căutați
la mine?...

joi, 24 mai 2012

...(Ale tale-s lacrimile?...)

Ale tale-s
lacrimile
ce curg
zile
și nopți
la rând
fără să lase
cerul
să zâmbească?...
De ce plângi,
copile?...
Și eu te caut...
N-o să ne găsim...
Crede-mă...
Suntem
amândoi
nebuni
între
nebuni,
orbi
legați
de mâini
și de picioare...
Inimile...
Doar inimile
bat
și își zâmbesc
fără să știm...
Te iubesc...
De plângi
pentru mine:
oprește-te...
Iartă-mă...
Lasă-i
pe ceilalți
să zâmbească...
Vine,
ea,
și vremea
noastră...

miercuri, 23 mai 2012

...(Ce vreți, mă?...)

Ce vreți, mă?...
Ce vă uitați
așa
la mine?
Credeți
că-s beat?...
Da, sunt:
m-am îmbătat
cu apa
vieții
când
m-ați aruncat
în hăul
morții
țintuindu-mi
gândurile
cu călcâiele
și zdrobindu-mi
inima
cu ciocanul
lui Hefaistos...
Nu v-a-nvățat
nimeni
de mă vedeți
culcat
ori să mă stingeți
ori să-mi dați
pace?...
Iaca,
ați cam belit-o...

marți, 22 mai 2012

Anunț...

Ofer
gratis
inimă
de fabricație
84,
amară,
mușcată,
sfărâmată,
dar lipită
cu lacrimi
și dor
de iubire...
E firavă...
A trecut
prin multe
și-a trăit
în X ani
mii de veacuri...
Vă rog:
luați-o
careva...
Eu
nu mai pot
avea
grijă
de ea...
Vă rog...
Dacă nu
o s-o arunc...
Nu am ce face
cu așa ceva...

luni, 21 mai 2012

...(Vino...)

Vino...
Vino
de mă mântuie...
Mă zguduie,
mă zbuciumă,
mă fulgeră,
mă vântură...
Pumnal
de moarte
să îmi dai
ca să trăiesc
murind,
pumnal
de viață
dăruie-mi
ca să mă sting
trăind...
Și buzele-mi
șoptească
totdeauna
milostivirea
Ta...
Mă scoate
din mocirlă...
M-aruncă-n
hăul
vieții
și sudoarea
morții
fie-mi
lumină...
Vino...
Te rog...
Vino...

...(Te chem să fii...)

Te chem
să fii
judecător
între mine
și sufletul meu:
pe tine
pentru care
osândite
îmi sunt
clipele
cunoașterii
de când mi-ai născut
privirea...
Crezi că poți
despărți
partea din mine
care te dorește
de aceea ce
nu te cunoaște?...
Există
necunoașterea
Ta
în mine?...
De-ar fi
aș mai avea
o șansă:
mă sting,
copile,
în uitare
dar numele tău
îl nasc
etern
pe buze...






marți, 15 mai 2012

...(Mi-e frică...)

Mi-e frică...
Nu pentru
mine
ci pentru
prietenia ta...
Atâtea
gesturi
și cuvinte,
clipe
destrămate
de neștiință
se scurg
în mine
și nu vreau
să știu
ce e cu ele...
Sper doar
să-ți fie bine...
Sper doar
ca închipuirea-mi
să nască
fantasme
și tu
să fii
aceeași
îndrăgostită
de lumină
ca ieri,
ca mâine...

...(Nu mai creez...)

Nu mai
creez
simboluri...
Era o vreme
în care îți șopteam
numele
așternând
literă
peste literă
sau notă
peste notă
și numai eu
știam
că astfel
te chem...
Acum
te strigă
degetele
în cuvinte
și numele tău
îl șoptește
doar
durerea
sufletului
nemângâiat
vreodată
de alt suflet...
Îl auzi?...

duminică, 13 mai 2012

...(Mi-e dor de plajă...)

Mi-e dor
de plajă...
Nisipul
fin
încă se mai ascunde
în husa
chitarei
și razele
de soare
în pielea
pe care au iubit-o...
Marea-i
sărată -
viața amară...
Clipele-s duse
de când
„haiducia”
a poposit
în motorina
unui
foc de tabără...
Mi-e dor
de mare,
de soare
și de sare...

...(Se-ncheie...)

Se-ncheie
un ciclu
și nu vă dați seama...
Parul
e sufocat de funie
și nu vedeți
că lipsa
oxigenului
vă face creierul
marihuană...
Atâta amărăciune
și atâta bucurie...
Să nu lăsați
pe nimeni
în urmă
căci
de vă veți întoarce
nu o să mai găsiți
nimic...

vineri, 27 aprilie 2012

...(Unde-i „acasă”?...)

Unde-i
„acasă”?...
Acasă
e locul
în care oamenii
zâmbesc
și se cunosc
chiar doar
de-o clipă
dar inimile
conversează
de o viață...
Acolo e acasă...
Aici
sunt
eu
și casa mea
e lumea
căci
unde
m-aș întoarce
văd inimi
bătând
și suflete
iubindu-se...

...(Plouă cu flori de dud...)

Plouă
cu flori
de dud
și raze
de soare...
Nu ești aici...
Eram
la seminar
și mi se tot
părea
că-ți zăresc
geanta
umblând
pe-afară:
căutam
chipul
tău
dar nu erai
tu...
Acum
aștept
să treacă
timpul,
să revii
pe holurile
care ne-au mâncat
trei ani
de zile:
atâtea clipe
în care-ai fost
și care  nu
or să mai fie...
Se-ntoarce
vara...
Iar
singurătate...

...(Răni de suflet...)

Răni
de suflet
și urme
pe mâini...
Aceiași
spini,
aceleași
gânduri,
aceeași
trăire...
Tu,
o bere,
o țigară
și caietul
pe care plâng...
Dar tu
nu ești,
caietul
nepătat
o să se sature
și-o să-mi rămână
doar durerea...
Chitara
e acasă...
M-așteaptă
să te cânt...
Oboseală,
teste,
scheme și
eseuri...
„Miau...”
Uitam
motanul
care te cerșește...

...(Astăzi scriu...)

Astăzi
scriu...
Nu știu
nici despre ce,
nici despre cine
dar scriu...
O să ți se pară
ciudat
că arunc
cu litere
pe hârtie
așa
alandala
dar nu contează...
Doar scriu...

luni, 23 aprilie 2012

...(Te-aștept...)

Te-aștept
să-mi  izbăvești
păcatul...
Să mă iei de mână,
eu să-ți sărut
degetele,
tu să-mi ștergi
lacrimile
și amândoi
să ne-ascultăm
inima
ce bate în
îmbrățișare...
Aș vrea
să pot să-ți spun:
„Bună dimineața”
și
„Somn ușor”,
să te iau în brațe
și alintându-te
ca pe-un copil
să te sărut pe frunte
și să te privesc
dormind...
Dar nu pot
face asta...
Așa că
te-aștept
să-mi izbăvești
greșeala...

duminică, 22 aprilie 2012

...(Te pângăresc...)

Te pângăresc
în fiecare zi...
Din visul tău
păstrat
în cușca
de cristal
a ghearelor
ființei mele
rup
clipe
de păcat,
regret
și lacrimi...
De ce?...
Măcar
de-aș fi putut
să te păstrez
așa cum
ești,
măcar atât...
Ce a rămas
e doar
îmbrățișarea
de la lift,
fără priviri,
cu-o clipă de
odihnă
prea lungă
pentru oameni
și-n spate
cu cea
care te cântă...
Aș vrea
să te iubesc
și totuși
nu mai vreau...
Te iubesc...

...(Repun...)

Repun
vălul tristeții
pe ochii
îndurerați
de lumină
și scriu
istorii
ce-or să se repete
în versuri
și în cântece
născute de tine...
Ți-am privit
toată noaptea
umbletul
de necunoscută
fără timp
și fără spațiu
printre clipele
muritorilor
ce-ar vrea
să-ți adore
sânul înmiresmat
de nectarul
zeilor
ce ți se-nchină
cerșindu-ți
nemurirea
ce n-o s-o aibă
decât
atât cât trăiesc
eu...
Eu...
mă sfârșesc
în trenuri
renăscându-mi
spinii
rozei
ce-o faci să fie-n mine...

marți, 17 aprilie 2012

...(Mă tot uit...)

Mă tot uit
la locul
în care te ascunzi,
unde nu voi vedea
și nu voi păși
vreodată,
acolo unde
bați -
numai tu știi
pentru cine
și pentru ce -
și de unde
îmi  dai semnale
că exiști
amorțindu-mi
mâna
stângă...
De-atâtea ori
te-aș fi smuls
din piept
și te-aș fi aruncat
la câini
dar nu am cum...
Bate...
Cântă-mi
durerea
și stinge-mă...

...(Hai, moarte...)

Hai,
moarte,
dacă ai tupeu!
Ce tot
te fofilezi
atâta?
De ai ceva
de spus:
spune-o
odată
pentru totdeauna!
De vrei să faci
ceva:
FĂ!
De nu:
mișcă-te
dracu
mai încolo
și lasă-mi
clipele
în pace...
Nu am nevoie
de memento-uri...
Te știu
și-mi amintesc
de tine
și frică nu îmi e,
ba mai mult:
te doresc!
De nu e vremea
cară-ți
dracului
putoarea
de aici
și uită-mă
pân ți-o suna
alarma...
Hai,
marș!

...(Mă bag...)

Mă bag
din nou
în seamă
ca nu cumva
trecând
pe lângă voi
să uitați
de spinul
ce v-a stat
în coaste
trei ani...
Știu...
O să-mi ascundeți
amintirea
ca pe rușinea
celui mai greu
păcat
dar eu
voi fi acolo
într-un colț
al minții
ca  o pată
ce n-o poți
șterge-n
veci...
N-o să scăpați
de ea,
de mine
decât
când veți fi una
cu ceea
ce sunt...
Abia atunci
vă voi uita...

joi, 12 aprilie 2012

...(E ultima...)

E ultima...
Mi-ai desenat
o față
veselă
și mi-ai lăsat
povață
de adio...
Iar pleci...
Mai bine-așa...
Nu ți-am destăinuit
ce știi
deja...
Dar...
Moară
cu mine
dumnezei
și demoni,
și rai
și iad...
Să nu cunoști
decât
iubirea
și vei înflori
pe piatra
de mormânt
sub care odihni-voi
nebunia-mi...
Te iubesc...

P.s. „Veselă fie-ți inima
și ușoară ca un fulg”

miercuri, 11 aprilie 2012

...(Mi-e dulce...)

Mi-e dulce
țigara
amestecată
cu tristețe
și lipsă de
regret,
cu lacrimi
și o Silva
brună...
Silva...
Așa-ți spunea
și ție,
parcă...
Mi-e frig...
Chiar dacă
soare
e afară
în mine-i
iad dezlănțuit
prea înghețat
ca pieptu-mi
să-l mai poată
duce...
Totuși e bine...
Când
mă voi fi dus
și el se va fi stins
cu mine...
Aleargă...
Aleargă
spre zări
nețărmuite
departe
de fumul
ce se înalță
din mormântul
meu...
Acolo-i
iadul...

...(Arabii...)

Arabii
spun
că ce s-a întâmplat
de două ori
cu siguranță
va veni
și-e treia oară...
De două ori
am plâns
și-am juruit
iubirea
sufletului tău...
Dar prima dată
când ți-am arătat
ce spini
hrănit-au
trandafirul
ce ți l-am dăruit
m-ai luat în brațe
și-a urmat
vara pustie...
O floare...
Doar atât...
De două ori
iubire...
Crezi că va fi
și-a treia
oară?...
Pierdut-am
bătălii destule...
Aceea îmi va fi
războiul...
Și mă voi stinge
singur
ca la început...

...(Așa m-am născut...)

Așa m-am născut:
om fără
întrebări,
fără răspunsuri,
fără drum,
fără iubire...
Tu ești
profesor
și vrei
să te-ntrebe
lumea
căci știi și tu
că ce ai îndrugat
acolo
nu înțelegi
nici tu...
Eu stau
ca mutu:
un întârziat
la curs...
O singură
nelămurire:
de ce închizi
robinetul
chiar când
apa otrăvită
începu
să-mi placă?...
Chiar crezi
vreo iotă
din ce-am aruncat
aici?
Eu nu...

...(Mă sperie...)

Mă sperie
cuvântul
meu
rostit
de mine...
De l-ai șopti tu
nu ar înspăimânta
pe nimeni,
în schimb,
ce spun
pare furtună
și nebunie
chiar de nu-i așa...
Doar două luni...
Atât mai este...
Apoi
te vei topi și tu
în depărtări
pe când eu
singur
voi scălda
păcatul
în această casă
a tuturor
oamenilor...
Eu voi rămâne...
Și când vei reveni
mă voi fi stins
de multă
vreme...

miercuri, 4 aprilie 2012

(Am păcătuit...)

Am păcătuit,
Doamne,
împotriva ei...
Văzând
că nu pot
să mă hrănesc
cu zâmbetu-i
i-am certat
sufletul...
Unde ești,
Petre,
și cui ți-ai lăsat
ștergarul?...
Chiar
de mi l-ai da
n-ar fi de-ajuns
să-mi șteargă
vina
de-a fi osândit
suflet
nevinovat
pentru
un dram
de praf...
Nu poți...
Nu poți,
Părinte,
să mă faci
să-mi iert
păcatul...
Chiar dacă
m-ai lua
acum
n-ai rezolva
nimic...
E prea târziu...

...(Să mă arunc?...)

Să mă arunc
în brațele
unei necunoscute?...
Ce-aș rezolva?...
Cine-ar primi
la sânu-i
un copil
nebun
rupt de o
lume
în care totuși
s-a născut
chiar dacă
nu există?...
Nimicul meu
s-ar odihni
în nenumire...
Aș adormi,
nu te-aș uita
și te-aș visa
dar visele-mi
chiar neîmblânzite
ar fi ușor
de înghițit,
de rumegat...
Realitatea
mi-a stat
în gât...
Necunoscută?...
Da sa nu?...

duminică, 1 aprilie 2012

...(Doar luna...)

Doar
luna
e înaintea
mea...
În rest:
pași grăbiți,
capote zgâriate,
reprize
de alergat
și autobuze
de noapte,
stejari
consumați/crescuți
în mine -
în toate
te zăresc,
copilo...
Gândul meu
se naște,
trăiește
și moare
cu tine,
în tine
și prin tine...
Dar
n-o să știi
vreodată
asta...
N-o să ghicești
chiar de
uitându-mă
în ochii tăi
cu fața
unui osândit
aș rosti
alea două
cuvințele...
Tu n-ai să știi/
nu poți
să mă iubești...

vineri, 30 martie 2012

...(Îmi sunt atât de dulci...)

Îmi sunt
atât de dulci
cuvintele
astea două
că m-aș renaște
de-aș putea
și m-aș preface
în litere
de aur,
în rune
scrise pe
pereții
sufletului
tău
și nu aș mai pleca
de-acolo...
Îmi sunt
atât de...
încât
rostindu-le
mă sting
în palma ta
și părul tău
mă-mbracă
într-un giulgiu
necreat...
„Ce-ai spus?...
N-am înțeles...”
„[...]”
„...Of, măi...”
...îmbrățișare
frântă...

...(Mă-ndrăgostesc...)

Mă-ndrăgostesc
a doua
oară
de tine?...
De ce?...
Oare
nu-mi știe
sufletul
ce iad
l-așteaptă
de mai încearcă
asta?...
Ba știu
și fiecare
firicel
din mine
te cunoaște
și îți caută
voința...
Chiar dacă iadul
meu
este
prietenia ta
o să-l sting
bucuros
închizând
ochii
și sărutându-ți
mâna...
Te iubesc...

...(Mi-e inima scrum...)

Mi-e inima
scrum
de țigară
fumată
de două femei
ce fac
cu schimbul
în a-și împrumuta
ori numele
ori chipul...
Cum
am ajuns
aici
nu mă interesează...
Știu doar
că dumnezeu
mi-e numele
ce fură
chipul
și mă minte
cu vise
ce-mi zdrobesc
simțirea...

marți, 20 martie 2012

...(M-am săturat...)

M-am săturat
să frec
trăiri
de niște pereți
goi
plini de
mânia
neuronilor
crescuți
într-un
pix verde
sub influența
ierbii
cosite
de doamna
fricoasă
ce mă ocolește...
Dacă-ar da
dracu,
sau dumnezeu -
cum vrei să spui -
să ne vedem
vreodată
agonia
literelor
ar înceta
și tăcerea
curentului
ce-mi zguduie
urechea
m-ar liniști
precum
zdrobește
grapa
pumnul
de pământ...

...(Aripi de înger...)

Aripi
de înger
se zbat
în lacrimi
de lumină
îngânând
nașterilor
sfinților
și agonia
dracilor...
Omul
se plimbă...
Descântă
o bere
și alungând
perdele
de fum
se-afundă-n
contingentul
fără
supranatural
pe care-l aruncă
în paharul
golit
de semnificație...
Există
sau nu?...
Mă doare-n
cot
de oameni,
de îngeri
și de draci,
de dumnezei
neînțeleși...
Mă am pe mine
și pe tine -
„iluzia
unei insule”...

joi, 15 martie 2012

...(Îmi amintesc...)

Îmi amintesc
ceea ce nu e
de adus aminte,
ce tu nu vrei,
eu vreau
și oamenii
blestemă...
Îmi amintesc
gânduri,
priviri,
chipuri,
închipuiri
răsfrânte
în dorințe
ascunse
cântate
de îngeri
decăzuți...
Îmi amintesc...

marți, 13 martie 2012

...(De ce râzi...)

„De ce râzi?”
Pentru că sunt
un saltimbanc:
mă joc
cu viața
printre degete
și lacrimile
îmi sunt
lichid de
spălat
geamuri...
De ce râd?
Măi, fetițo...
Când
o să ai curajul
să zâmbești
în fața
morții
recunoscând
în ea
teama
de-a te lua
o să-nțelegi...

luni, 12 martie 2012

...(Sunt...)

Sunt
gardianul
Styx-ului...
L-am ucis
pe Charon
cu fărâma
de întuneric
răsfrântă
de lacrimile
nebunilor
stinși
în coardele
de chitară
ale îngerilor
învinși
de Mihail
și închid
pe veci
calea
celor
ce ar vrea
să mai coboare...
Sunt
dumnezeu
străin,
creator
al nimicului
și izbăvitor
al iluziei...
Sunt...

miercuri, 7 martie 2012

...(Nu știu...)

Nu știu
unde ești,
cine ești,
DACĂ EȘTI...
Habar n-am
de te cheamă
Eliza,
Andreea,
Silvia,
Gisela,
Ancuța,
Celia,
Felicia
sau dacă ți-e destinul
purtat
de vreun alt
nume...
Nu știu
ce-ți place,
câți ani ai,
dacă iubești
sau nu...
Atâta știu:
fă bine
și apari
câtă vreme
sunt,
altfel:
eu voi înnoda 
tristeți
dincolo
de clipe
iar tu
regrete
în pământ
străin...
Ce zici:
facem târgul?

marți, 6 martie 2012

...(Plâng...)

Plâng
doar cu ochiul
drept...
Te plâng?
Mă plâng?
Nu știu...
De aș avea
răspunsul
probabil
n-aș mai
scrie,
n-aș mai încerca
să-ți scriu
cu litere
stâlcite
pe bucăți
de iris
ce revin
precum
un  suflet
neîmplinit
își caută
menirea...
Nu ești,
coloană
a dumnezeirii,
și lipsa ta
rănește
mâna stângă
fără de
vreo unghie
a necuprinsului...
De ce te scriu?...

...(Te-am căutat...)

...te-am căutat
plăpândă nebunie
printre
zăpezile
albastre...


Te-am
căutat,
plăpândă nebunie,
printre
lacrimi
de gânduri
răsfrânte
de irișii
în care te odihnești
nu știu
de când,
nici cât...
De ce să sapi
canale
pe obrajii mei
când nici nu știi
ce sunt
și ce-mi doresc?...
Nu vreau
o parte din
ființa ta:
te vreau pe TINE
așa cum ești,
atât cât ești
ca să te întregesc
cu sfertul
meu
de suflet
ce-a mai rămas
din cruda
viețuire...

...(Nu ai venit...)

Nu ai venit...
Sau, ești?...
Nu ești...
Voiam să-mi curm 
azi
suferința
(întotdeauna
eu-l meu
e egoist...)
...dar mă tem
că timpul
îți rănește mai mult
clipa
decât mie
nebunia...
De ce nu înțelegi
(cât de tâmpit
sunt -
tu nici nu știi!)
că te iubesc?
(din nou
arunc
vâltori
ce nu există...)
...
Unde ești?...

luni, 5 martie 2012

...(A mai trecut o zi...)

A mai trecut
o zi...
S-a frânt
o așteptare
și o alta
s-a aprins
tot din cenușă...
N-ai numit
clipa
revederii
și îmi strângi
sufletul
în palmă
fără să știi...
Când?...
Când vei reveni?...
Când o să pot
să-mi beau
otrava
scursă
dintr-o șoaptă
născută de
dor?...
O ultimă bucată
de suflet
se va risipi
în rouă
de lumină?...
Dacă va fi
așa
până la înviere
mă voi hrăni
cu fărâmele
rămase
de la festinul
vostru...

...(Lumino, cine te-a născut?...)

Lumino,
cine te-a născut
în martie?
De ce-mi rănești
privirea?...
Luni...
Ani de zile
n-am știut
de tine
și-acum apari
fără să-mi spui
de ce,
fără să mă anunți...
De-aș fi știut
l-aș fi bătut
la cap
pe Hefaistos
până mi-ar fi
făurit
un iris
mai puternic
să pot să mi te fac
lăcaș...
De-acum
cine-mi va vindeca
orbirea?...

duminică, 4 martie 2012

...(Ți-aduci aminte?...)

Ți-aduci aminte
noaptea
în care viața
și moartea
își îngânau
șoaptele?...
Ne-am urcat
amândoi
în 116...
Mie îmi era somn...
Tu îl aveai pe el,
eu mângâiam
chitara
și din visele ei
mi-am făcut
pernă...
Mai știi?...
M-ați trezit
ca să cobor:
voi
ați mers
acasă
iar eu
în cimitir...
Ți-aduci aminte?...
Eu da...

vineri, 2 martie 2012

...(Te simt...)

Te simt
cu mâna
stângă
dar de-așternut
nu-ți pot descrie
visul
decât  cu
degetele de la
dreapta...
Te-ntrebi
cum oare
dorul tău
se odihnește-n
palma
stângă?
Nu știu să-ți spun...
Probabil
la nebuni
lumea-i pe dos,
cu diferența
că la mine
și organismul
e la fel...
Ți-aduci aminte
ce-ți spuneam
data trecută?
Eu nu-s cuminte!!!:)

...(O să mă frângi?...)

O să mă frângi
și tu
nainte
de-a începe
viețuirea?...
Uite:
acum sunt gata
și-aștept
cu nerăbdare
clipa
în care vei rosti
fatidicul
cuvânt
dintr-o mirare
și din spaima
născută
de șoapta
nebunului
ce stă în fața ta
mai frichi
decât ești
tu
obișnuită
să înduri...
Va veni ziua...
De ce te temi?...
Nu te stingi
tu:
va fi doar
fumul de cafea
prelins
într-o țigară...
Zâmbește:
eu n-o să mai fiu...

joi, 1 martie 2012

...(Așterne, Doamne, zăpadă...)

Așterne, Doamne, zăpadă
peste sufletul meu însetat
de-atâta lumină dalbă
rătăcită prin nori de păcat

Am s-aștept și am să cânt
colinde purtate de vânt
Leru-i ler, Doamne, ler...
Leru-i ler, Doamne, ler...

Așterne, Doamne, zăpadă...
peste omul îndurerat
ce de veacuri te strigă și-așteaptă
să îi stingi singurul său oftat...

Așterne, Doamne, zăpadă...
peste gândul de-acum necurat
peste noaptea ce-mbracă cu salbă
inimi ce nu te au împărat...

15 decembrie 2009

miercuri, 29 februarie 2012

...(Uitați-vă...)

Uitați-vă la mine!
Nu pot să vă aștept!
N-am TIMP!
Și nu mă sperie
asta
cât mă doare
gândul
că vă veți întoarce,
dar prea târziu,
să-mi vindecați
lumina
pătată
de logodna
îngerului întunecat
cu ființa-mi,
și eu nu voi mai fi...
Mă dor
lacrimile
ce n-o să le vărsați
în huma
pe care-am frământat-o
cu pașii mei
și-n care mă voi odihni
căutând
șoaptele voastre...
Dar va fi prea târziu...
Și voi
vă veți uita
mângâierile
pe pietrele cărării
ce-mi va fi
pat
și plapumă
pe veci...
...Fi-va târziu...

...(Să nu...)

Să nu-ntinzi
mâna
spre ceva
ce n-o să ai
nicicând
și zâmbetul
să nu ți-l vinzi
pe așteptări
nebune...
Cântecul tău
să fie
precum șoapta
vântului:
neascultată,
nebăgată-n seamă,
fără dorința
de așa ceva,
și totuși
scrisă
pe pereții sufletului
lui Dumnezeu...
Să nu asculți
iubirea:
e doar un concept
închis în sine
valabil pentru
cei ce descifrează
falsuri...
Să nu...

p.s. ...iubirea-i
pentru nebunii
cu minte,
eu nu-s
cuminte...

sâmbătă, 25 februarie 2012

...(De fiecare dată...)

De fiecare dată
când văd
un „Eu” și-un „Tu”
ținându-se
de mână
întorc privirea
spre altă realitate
în care
eu nu sunt
și tu nu m-ai făcut
căci cântecul lunii
brăzdat de
craterele
despărțirilor
unității
visate și nu trăite
îmi cheamă pașii
să-i aline
și să-i șteargă
de praful potecilor
întunecate
cu lacrimile
unui Dumnezeu
părăsit
pe o cruce însângerată
în timpul
ritualului
nașterii clipelor
mumificate...
Oare
ce m-aș face
dacă
chiar
ai fi?...

miercuri, 22 februarie 2012

...(Ți-e dor de mine?...)

Ți-e dor de
mine?...
Ciudat...
Credeam că
numai mie
îmi lipsesc...
De ce?
(Te-ntreb
precum
Pilat -
nu „CINE?”)...
De masca
celui
care te făcea
să râzi?
Nu e nimic
mai deprimant
decât
un clovn
surpat în
tristețe...
Ți-e dor de
mine...
Mda...

luni, 20 februarie 2012

...(Amintește-ți...)

Amintește-ți de mine
când voi fi
pământ
și o să-mi amintesc
de tine...
Sădește în mine
lumină necreată
și din huma
de la începuturi
o să culegi
cuvântul...
Cântă-mă
și o să îngâni
viața...
Visează-mă
și o să naști
gândul...
Îngână-mă
și te vor mângâia
șoapte de stele...
Amintește-ți
de mine
și nu te voi
uita...

vineri, 17 februarie 2012

...(Doișpe ani...)

Doișpe ani...
Atâta a trecut
de când
cu căutări nebune
împletesc
pumni de
pământ
și lacrimi de
lumină...
Asta făceam
până acu trei ani:
de-atunci
n-am ce alege -
nici Dumnezeu,
nici fiică din
țărână...
Mi-e nebunia
mamă,
tată,
soră,
frate,
femeie și
copil...
Doișpe ani,
Părinte...
Doișpe ani...

...pentru floricică...

                     RăsFrângi din
               raze de Lumină
                  un strOp de
                       viAță și din
                clipe aRse
                         rEînvii,

                        aDamic
                       crEator nomad,

                        aCoperind
                        sOmnul
                degeteLor cu clipele
                          Țărânii...

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

...(Mă paște...)


Mă paște
somnul cel din urmă
dar nu îl vreau
acum:
nu e din frică
nici din
neîmplinire –
nu-l vreau dormit
când sunteți
voi
cu mine…
Eu aș putea
să-ndur
stingerea voastră
dar nu
durerea voastră
la nașterea mea:
de asta
cer
doar două clipe
să mă îndepărtez
de-a Ta creație…
Nu am nimic
cu voi:
nu-s mândru,
nici umil –
ce dracu:
SUNT DOAR
UN Nebun
ce vrea
să doarmă-n
pace…
Dac-aș dormi
somnul
ce mi-l doresc
voi n-ați mai învia…

...(Azi îmi scot...)


Azi îmi scot
Iubita
la plimbare…
Te-ntrebi
cine-o fi,
cum de mi-am
încurcat
și eu
în sfârșit
ochii
cu ai altcuiva?
Eeee…
Iubita
mea-i frumoasă:
are un gât
lung
și suplu
cum nu-i nicăieri
și-o voce
atât de lină
că-mi îngână
orice gând
și-orice tristețe…
Stă-n cameră
cu mine
și chiar dacă
trec
zile fără s-o mângâi
nu se supără
nicicând,
din contra:
coardele ei
mă îmbrățișează
ca întâia oară
când m-a fermecat
chiar de
încă
nu-i știam durerea
de chitară…