Se urzesc
șiraguri
de clipe
și mi-e frică
de ceea ce încă
nu există...
Se-apropie
ziua
în care-am venit
printre voi
să vă salut,
aceeași zi
ca acu
28 de ani...
Pășesc
prin pustiu
de vise
călcate
în picioare
și mă uit
cum totul
se transformă
în cenușă...
O să renasc?...
O să mă sting?...
Nici eu,
nici voi:
nimeni
nu poate
spune...
Nu îmi rămâne
decât
așteptarea
degetelor
pe coardele
unui suflet
hămesit
de liniște...
De-amu:
să purcedem...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...