...iluzionări...

joi, 29 august 2013

In memoriam...

motto:
Al morţii rece prag a-l trece... nu vă temeţi,
Căci din iubire sunteţi... şi spre iubire mergeţi!


Urcă, te rog, în luntrea lui Caron…
Dar nu peste Styx, ci pe râul de lacrimi
Din ochiul meu stins...

Urcă, te rog, în luntrea lui Caron…
Şi mergi până-n ceruri, în Eden,
Pe lacrima mea...

Mai lasă-mi ochiul secătuit de vlagă
Să verse lacrimi, râul să-l adape
Pentru luntrea ta...

Iar când neputinţa-mi plânsul va opri
Atunci să-i chemi pe alţii ca să plângă
Să se reverse marea...

Păstrează lumina şi crucea ta veşnic
Pe cer să lucească, să fie o stea
Pentru lumea cea rea...

*pentru toţi cei care au început călătoria în iubire...

marți, 27 august 2013

..(Erai aici?...)

Erai aici?...
Am fost și eu...
Ca două stele
gemene
ce se atrag
și se resping
neîncetat
fără a se-ntâlni
vreodată
desfătându-se
una cu lumina
celeilalte...
Nu e nici cald,
nici frig,
nici clipa
nu există...
E doar
liniște...
Așa cum fu
și-atunci
'nainte de Cuvânt
sau de Big Bang
sau ce-o fi fost...
Nici nu contează...
Ești..
E doar prezentul
nostru
veșnic
îngemănat
de răsărituri
și de apusuri,
de lacrima
ce prelingându-se
pe litere
ascunde
universul...

...(E-atâta liniște în focul ce mă mistuie...)

E-atâta liniște
în focul
ce mă mistuie
unduind
literele
necunoscute
în stihuri
ce mă mângâie
cu amintirea
stihiilor
ce-mi însoțesc
pașii pe drum...
Zâmbete
viețuind
doar pe hârtie
mi se-aștern
pe buze
și ochii
mi se-afundă
coborând
în inima
altar
de jertfă
pentru tine...
Te-am așteptat
atât
și-acum
naști vise
în palmele
cuiburi
de cântece
necuprinse
de coarde
de chitară...
Cântă-mă...
Îngână-mă...
Visează-mă
fără să știi,
fără să vrei...

..(Cuvinte vechi...)

Cuvinte vechi...
Cuvinte nenăscute
vreodată
de buze străine
și de gânduri
nebune...
Cuvinte
ce doar tu le știi
mânui
și simți
în podul palmei
când
ascunzi sărutul
frunzelor
îmbătate
cu atâta lumină...
E bine aici...
E liniște în
visul tău
și n-aș pleca nicicând...
Ce faci?...
Nu te trezi...
Încă mi-e sete
de sufletul tău
și mi-e
c-o să mă sting
de-i vrea
să te răsfrângi
în timp...
Visează-mă,
iubire...

...(Noi încă ne iubim...)

Noi încă ne iubim
sub dud,
iubito,
în dansul himerelor
unduindu-se
sub cerul
ultimilor zile
de vară...
Și toamna-i aproape
nestinsă
în deget și vise
așternând
paradoxal
covor de cuvinte ruginii
coapte
în focul sângelui
și în liniștea apei...
Noi ne iubim
sub dud
cerând
eternitatea
clipei
ce nu știe să se ducă
și nici noi nu știm
că ne-nvelim
cu stihuri
născute în
nicovala lui Hefaistos...
Noi ne iubim
și n-o știi încă...

vineri, 23 august 2013

...(De când?...)

De când?...
De unde
până unde
au devenit
iubirea
și cel care-o trăiește
tentații?...
Scripturi...
Alegeri
neînțelese...
Frică...
Răstălmăciri...
Nu vreau
să mai aud
nicicând
de dumnezei,
draci,
îngeri,
rai
sau iad
de cel ce mi le spune
nu a trecut
pe-acolo...
Nu voi
să știu nimic...
Nu mai ascult,
nu văd,
n-aud...
Sunt
numai
un concept...
Conceptele
nu știu
greși,
așa-i?...

joi, 22 august 2013

...(M-a părăsit rostirea...)

Astăzi
m-a părăsit
rostirea...
M-am rătăcit
printre
gândurile
unui suflet
mut
și nu vreau
să găsesc
vreo cale
fiindcă
pășesc
deja pe ea...
Spre locuri
neștiute
și ceruri
nebrăzdate
încă
de Cuvânt
zăbovesc
pașii mei
fără să vrea
odihnă...
Nu-i nici o grabă
dar nici timp
nu e...
Sunt prost...
Uitat-am
de neexistența
clipei...

miercuri, 21 august 2013

...(Nu vreau să scriu...)

Nu vreau să scriu...
Nu știu cuvinte...
Ele se-aștern
nebune
pe hârtie
fără voia mea
legându-se
din linii
de hieroglife
criptate
în amprentele
de gânduri
și purpura
asfințitului
unui Univers
paralel
adăpostit
de piatra
de care vulturul
și-ascute
pliscul...
Șiruri
fără-de-minte,
cine vă cheamă?
De ce mă posedați
fără a-mi spune
ce sunteți
și ce vreți?...

marți, 20 august 2013

...(Ieșit-au vârcolacii înspre lună...)

Ieșit-au vârcolacii înspre lună
Urlând și sfâșiind întunecimea
Cerând să fie lângă a lor zână
Fără ca nimeni să le vadă firea...

Hălăduiesc spre munți și dau năvală
Printre izvoarele a mii de gânduri
Cu ghearele gătite ca de gală
Să strălucească în nebune stihuri...

Și toți se tem: se-ascund în bezna neagră
Crezând că vine peste ei vreo ciumă
Sting candelabrul viselor cu ceară neagră
Învăluindu-se-n coșmar și vină...

Dar unul nu privește strălucirea
Ce pâlpâie în ochi de vârcolac
Să-i înțeleagă chinul și simțirea
Ce nu e nici de înger, nici de drac...

luni, 19 august 2013

...(Vorbim, scriem...)

Vorbim,
scriem
ca niște
surzi
ce nu vor
să audă
de sufletele
altora...
Uităm
c-am vrut
îngemănarea
și ne depărtăm
voit
unul
de altul
sperând
că gratiile
noastre
ruginite
ne vor feri
să mai călcăm
vreodată
în cioburile
amintirilor...
Ne depărtăm,
iubito,
fără să știm
că ne apropiem
menirea...

...(Atâtea focuri...)

Atâtea
focuri
și altare,
atâția
cărbuni
mocnind
sub spuza
de Phoenix
lăcrimează
că-mi amintesc
de fiecare-n parte
când
a început
să mistuie
alchimic
gânduri,
doruri
și priviri
ce-aveau
să moară...
Iaca,
nu s-au dus:
așteaptă...
Te așteaptă...
Ne-așteaptă
pe-amândoi
s-aruncăm
vălul
din privire
și să topim
ființe
imperfecte
spre nașterea
de-a pururi...

sâmbătă, 10 august 2013

...(Doamne, ce bine e...)

Doamne,
ce bine e!
Nu ți-aș mai da drumu
niciodată
și te-aș ține
în strânsoarea
asta
până aș albi
și-aș reuși
să-mi liniștesc
gândul
în privirea ta...
Dar...
Trebuie
să-ți dau drumul...
Probabil
nu ai face-o
ca să nu-mi vezi
întristarea
odată
despărțiți...
Ți-aș spune
însă
nu vreau
să te rănesc
din nou
cerând mai mult
decât poți,
vrei
să-mi dăruiești...
Dar dacă
e așa cum cred
atunci
de ce suntem
doar noi
acum
și-aici?...

...(Sunt cel care deschide...)

Sunt
cel care deschide
porțile:
nu știu
de vei păși
prin vreuna
dar ai grijă...
Nici nu știu
cine și când
le-nchide...
Însă
de una
prinde lăcat
găsi-voi
alta
să-ți deschid
spre
Nu-știu-unde,
Nu-știu-cum,
Nu-știu-cu-cine...
Încredere
să ai
în gândul
ce te naște
și-o să alegi
pe cale
ce ți se potrivește...
Cât despre mine:
n-am nevoie
să-mi deschid
vreun geam
sau ușă -
intrai
de multă vreme
și găsit-am
drumul...

vineri, 9 august 2013

...(Trecut-au vremurile...)

Trecut-au vremurile
când tocind tăiș de gânduri
te-ntâmpinam cu adevăruri
înveșmântate în blândețea
șoaptei
ce credeam că-i de
iubire...
N-ai ascultat nicicând
ce-am vrut să spun,
mai mult:
învăluit-ai totul
în tăcerea neștiinței
lăsându-mă
să mă cufund în
noaptea ce-o iubesc
atât de mult
c-un virtual
„Ai grijă de tine...”
Îl las acolo
și-mi descarc epistolele
înșiruite la uscat
de-atâtea lacrimi
și mint
spunându-ți adevărul
ce mă doare
dinainte să-l auzi...
Să iei aminte,
atâta rugăminte
mai pot înălța spre tine:
să iei aminte!

marți, 6 august 2013

...(Mă-ntreb adesea...)

Mă-ntreb
adesea
când
înalț
o rugă
privind
vreun
chip
al Evei
de am știut
iubi
vreodată...
Atâtea
zâmbete
senine
și-atâtea
lacrimi
scurg
pelicula
existenței
iar eu
mă uit
cu chipul
împietrit
fără de timp
înfricoșând
metafizici
umblătoare
ce-și iau
zborul
plin de spaime
ca antidot
pentru
căutătura
mea...

...(N-am mai zburat...)

N-am mai zburat
de multă
vreme...
La adăpostul
nopții,
mângâiat
de lună,
cu aripi
senine
de gânduri
și vise
răstălmăcite
știam
să mă înalț
fără
să-mi fie
frică...
Azi noapte
am căzut...
N-am mai avut
încredere
și m-am prăbușit
zâmbind
știind
ce mă așteaptă...
Să fie
întuneric...

joi, 1 august 2013

...(Picura când am ajuns...)

Picura
când am ajuns
la Victoriei...
Ca pat -
o bancă -
şi ca pătură -
cerul
liber
şi coroane
de copaci...
Ca să-mi alin
gândul
am izvorât
lacrimi
gândindu-mă
la tine -
cea care nu mă ştii -
şi totuşi
ultima
simţire
nu-i pentru
cine am iubit
ci pentru
cine mi-a gândit
fiinţa
necondiţionat...
"Ai grijă de
mama..."

...(Trec zile, clipe aiurite...)

Trec zile, clipe aiurite
răsfrânte în beţii de gânduri
plin de blesteme-n gând, cuvinte
mă-ndrept grăbit spre nouă râuri...

În drumul meu, cu picioroange,
veghează vechile păcate
rânjind cu chipuri pisăloage
la venele-mi de mult uscate...

Cuvânt răstălmăcit zămislesc
şi-mi cern pustiul ca făina
ca păsări negre să dospesc
din dorul de a mai cânta luna...

Nedumeriri, patimi şi chinuri
mai nasc încă în gheara dreaptă
şi-n cele stângi şoptesc urcuşuri
naintea văii ce m-aşteaptă...