motto:
Al morţii rece prag a-l trece... nu vă
temeţi,
Căci din iubire sunteţi... şi spre iubire
mergeţi!
Urcă, te rog, în luntrea lui Caron…
Dar nu peste Styx, ci pe râul de lacrimi
Din ochiul meu stins...
Urcă, te rog, în luntrea lui Caron…
Şi mergi până-n ceruri, în Eden,
Pe lacrima mea...
Mai lasă-mi ochiul secătuit de vlagă
Să verse lacrimi, râul să-l adape
Pentru luntrea ta...
Iar când neputinţa-mi plânsul va opri
Atunci să-i chemi pe alţii ca să plângă
Să se reverse marea...
Păstrează lumina şi crucea ta veşnic
Pe cer să lucească, să fie o stea
Pentru lumea cea rea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...