De-ai putea
să vezi
stelele
prin ochii mei
m-ai poseda
fără de voia mea
și te-ai hrăni
cu lumina lor
și eu n-aș ști,
nu mi-aș da seama
până când
noapte de noapte
m-aș trezi
învelit
în azurul
Cosmosului
și ți-aș simți
dorința...
Și-atunci
aș zâmbi
și-aș bea
din cupa asta
blestemată
tot amarul
ca să-l transformi
în ambrozia
pe care ai răpit-o
din mâna
lui Cronos
făcând toți zeii
să-ți închine
nemurirea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...