Un univers
străin,
o sferă
de perfecțiune
cu centrul
peste tot
însă
hrănită de
suspine...
Feresc
ființele
de întâlniri
nebune
rupând
bucăți
din mine,
cioplindu-mă
ca nu cumva
simțindu-mi
viețuirea
să le-ntinez
spre nemurire
ființarea
cu ce n-or putea
purta
vreodată...
Să nu m-aștepți,
copile...
Voi fi
acolo
dar tu să nu fii
pentru mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...