Drumuri,
alegeri
și pași
zdrobiți
de cale
se-aștern
în palma ta
și caută
alinare...
Nu vrei
să suferi?...
Hm...
Ciudat...
Deodată,
făr să vrei
a ști
renunți
la nemurire
pentru
un strop
de ură...
Cine ești
tu,
copile?...
Când
te-ai pierdut?...
Nu plânge:
sunt
aici
mâncând
aceeași
pâine...
Nu vrei
s-o împărțim?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...