Trec
trupuri
pe lângă mine,
inexistențe
neînsuflețite
condamnate
să se dezintegreze
într-o
realitate
ce nu le aparține
de când
rămase
fără suflet,
fără inimă
s-au încăierat
cu Necuprinsul
cerând
o veșnicie
ce nu fusese
nicicând
participantă
la natura lor...
Trec ele,
trec și eu
și rătăcindu-mă
prin cimitir
de clipe
citesc
cruci
puse pe
numele
stihiilor
ce nu voiesc
a fi
dar
o să fie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...