Răsare
luna,
copile...
Aceeași
lună
care a drogat
atâtea
minți
și a sucit
atâtea
inimi...
Și-acum
răsare...
Mă privește
tâmp
și cheală
își urmează
cursul
arătându-mi
aceleași
cadavre
ascunse
în umbra ei...
Oase
de doruri
și cuvinte
ruginite..
Din asta
e făcută
luna...
De ce-aș mai crede-o?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...