Nu știu dacă
de tine,
de mine
sau de orice altceva
dar
mi-e dor
și vreau să știi asta...
Ți-o spun așa
știind
că rândul
ce îl vei citi
vei crede
că nu-i pentru tine...
Însă
păstra-vei
într-un colț de suflet
amăgirea
că exiști
în gândul cuiva
așa cum ți-ai dorit
dintotdeauna
și nu sunt eu
în stare
să mai judec
dacă e drept
sau nu
ca tu
să nu-mi spui
niciodată
asta...
Mie-mi rămân
doar
depărtările
lașității
și mărturisirile
ce nu ai să le crezi
nicicând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...