Sunt o plămădeală
ciudată de tot:
ce resping alții
și gonesc
din ei
eu culeg
și semăn în degetele-mi
gânduri nebune
fără de chipuri,
stihii pe care
doar voi le puteți citi...
De ce?
Pentru că le-am îmblânzit
și tot odihnindu-le
în patul sufletului
au început
să-și amintească
unde s-au născut...
Acum poftiți să le luați...
Fiți fără frică:
nu mai mușcă,
dimpotrivă,
mă tem că vi s-au ascuțit
chiar vouă
colții
și urlând spre ceruri
și stele străvechi
luat-ați chipul
ce l-ați pângărit...
M-am răzgândit...
O să le țin în continuare
ca nu cumva
să le răniți...
Beți liniștiți
turbarea
ce credeți că vi-i
existență...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...