Lacrimi
blestemate
ce ard suflete
neștiutoare
au poposit
și pe la mine
cerând
adăpost
în izvor
de amar
și dor...
Nu pot
decât
să le ofer
un ciot de unghie
crescut
în suflet
ce-mi zgârie
retina
amintirilor
când
vreau
să închid
ochii
spre neodihnă
pentru
a nu știu
câta oară...
Lacrimi
blestemate
ce nu știu
să curgă
pe obraji
să spele
văluri
de întunecime
din priviri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...