...(Azi o să zbor...)

Azi o să zbor...

De fapt, nu azi

ci chiar acum!

Pregătește-te!

Trag o raită

până la tine

și-apoi fugim

amândoi

pe aripi de vis

către stele

cătând

să le atingem

nașterea...

Așa 

vom ajunge

până unde

s-a ivit

totul:

o să șterpelim

în joacă

o rază

dintru începuturi

și după ce ne-om sătura

de hoinărit

prin haosul organizat

al ID-ului

ne-om întoarce

și pe planeta asta

albăstriu-pustie

să o repopulăm

cu cromozomi

de gânduri

și cu genele

zeilor,

cine știe,

poate când m-oi trezi

din vis

n-oi mai fi singur...

...(Se vaită cerul...)

Se vaită cerul cu lacrimi abstracte
Și scaldă pământul cu gânduri deșarte
Sunt ud pân la piele de dor și de jale
Și sufletu-mi plânge târându-mă-n vale...

Mi-e dor și mi-e frică de „Nu”-uri știute
Ce-mpiedică pașii să zburde pe munte
Nici șoaptele morții nu-mi mai dau tihnă
Și-mpiedicat prin prăpăstii blestem o lumină...

Aștept, te aștept, mă aștept și pe mine
Și scutur văzduhul de lacrimi senine
Aștern, te aștern, mă aștern tot pe mine
Și nasc egoismul din vise senine...

Oftez, mâzgălesc numai stihuri și rime
Și-ngân descântecul ce-n viață mă ține...
Parodie mi-e viața și târgul cu mine
Nu știu cât mai ține: doar Timpul o știe...

Cine ești, cine sunt, cine suntem în lume
De-ar ști cineva m-aș vinde pe mine
Ca s-aflu odată și eu liniștire
Și să nu dezertez din a morții oștire...

Trădez, te trădez, înșel în neeștire
Și-ncerc să renasc cuprins de trezire...
Și scriu: ce? nici nu știu... Îți spun doar: copile...
Afundându-mă-n liniști de pală iubire...

Sătul sunt de toate, sătul sunt de mine
Dar nu știu cum dracu sătul nu-s de tine...
Stând în genunchi cer milostivire:
Retează Tu firul ce-n viață mă ține...

...(Nu ți-am mai scris...)

Nu ți-am mai scris demult, copile,
Deși mi-e dor să-ți mai aștern cuvinte
Și să-ți îngân zâmbetul cu-atâtea clipe
Sperând să mă dezbăr de făr de minte...

N-am mai făcut-o deși urlă-n mine
Și gânduri și dorințe neînțelese
Ce numa-n tine își găsesc și nume
Și existență-n rimele alese...

Mi-e dor de tine, dor să-ți știu ființa
Dar gândul c-o să mă citești mă înfioară
Nu am decât tristețe; neputința
Îmi e în jurul gâtului precum o sfoară...

Nu vreau să te îngrijorezi citind blestemul
Ce îl arunc asupra mea cu jale
Privind cum ne separă aprig cerul
Ce nu ne-a hărăzit aceeași cale...

Știu... Tu nu mă iubești și n-am ce face:
Nu pot să-ți poruncesc să-mi naști ființa
Și nici nu aș sili glasul ce tace
Chiar dacă zeii mi-ar fi dat putința...

Mă-ndrept spre tine; rogu-te, copile,
Să ierți slova ce-n lacrimi te mai cântă
Și uită-mă: nu vreau să știi durere...
Hrănește-ți visul cu lumina sfântă...

Nu mă iubești, dar vreau să fii iubită
Și să iubești cum te-aș iubi, Tu, Clipă...

...(Sunt lesbi...)

Sunt
lesbi,
copile...
Atât de
lesbi
că nu pot
iubi
decât
femei...
Let's be
nebuni
ca-ntotdeauna:
eu lesbi
și tu homo
și-om viețui
probabil
liniștiți
în lumea de
bi-sex
confundându-ne
cu clipele
ce nu ne mai încap
în existența lor...
Să fim...
Eu lesbi-
nchipuit,
tu - vis
de fată
homo...
Și-așa
hrăni-voi
alte zile
cu fantasma-ți
amăgind
durerea...
Să fii...