...iluzionări...

miercuri, 20 martie 2013

...(Era ok...)

Era ok...
Până
să-ți bagi
picioarele
în Universul
meu
senin
dar firav
cu încălțări
de lac
era ok...
Era...
Mă mir
și mă întreb
de ce nu te-am ucis
pe loc
și n-am dansat
pe leșul
tău
în fața tuturor
scuipând
pe catifeaua
întunecată
ce te-nfășura...
Stau
singur
pe-o bordură
și plâng
spunându-mi
că era ok
și tu
o să visezi
dormind
cu zâmbetu-ți
perfid
pe buze...
În morții mă-tii...
A trebuit
s-apari...
Era ok...

duminică, 10 martie 2013

...(Te strigă...)

Te strigă
stropi
de ploaie,
copile,
să ieși
afară
să-ți sărute
fruntea
și să-mpletească
în gândurile
tale
lumina
ce se naște
când
zâmbești...
Te-așteaptă
să le-ngâni
cântecul
vieții
căci
numai
tu
știi
a-l cânta
făcând
din Haos
Cosmos...
Ce faci?
Nu vii?...

...(Cristoșii dorm...)

Cristoșii dorm pe pânze-ngălbenite
în zi de martie stau sub cer senin
nu te-nțeleg: nu văd decât cuvinte
ascunse în simboluri de preaplin...

Căci dumnezeii părăsiți de vreme
se-ascund în degetele mâinii stângi
și nu te-ascult: fețe pline de creme
ascund doar demoni ce-aș vrea să-i străpungi...

În rugile ascunse în blasfemii
și lauda-mbrăcată în scuipat
târându-ne ca șarpele-n vedenii
urlăm și cerem ce-odat-am lăsat...

Cristoșii dorm pe pânze-ngălbenite
de vreme și de juruințe vechi
Ce mă-urmăresc de când le-am scos din minte...
Demonii mă gonesc pentru cuvinte seci...

joi, 7 martie 2013

...(Sunt un ratat...)

Sunt
un ratat...
Am eșuat
pe malul
stâng
al Styx-ului
și mă tot uit
la toți deștepții ăștia
care-au băut
din Lethe
și-acum
sunt
doar umbre...
Băui
și eu,
să-i fie
mama
binecuvântată
că dulce
mai era,
dar
de uitat
n-am reușit
să uit
nimic,
fi-re-ar a dracu,
și ca stafie -
tot un canci - :
rămăsei
tot adunătura
aia
de microcosmos
în celule...
Vezi
ce ratat
sunt?...
Nici măcar
colțu
să-l dau
nu's în stare...

miercuri, 6 martie 2013

...(Ați câștigat...)

Ați câștigat...
Mi-e silă
de-o luptă
inutilă...
M-am săturat
să mai fiu
eu...
Mă vreți
de-atâta vreme
făcut 
pulbere,
să fiu ca voi...
Luați-mă:
smulgeți
ghearele
cunoașterii
cu care v-am brăzdat
obrajii,
ardeți 
părul
unduit
pe clipe
nenăscute,
sfâșiați
pântecele
născător
de Cosmos 
și Haos,
bateți 
piroane
în mâinile
ce-au cuprins
nemurirea
și-apoi
să mergem
toți la dracu!!!

luni, 4 martie 2013

...(Mă-nec...)

Mă-nec
în blesteme
ocărându-mi
sufletul
de-amărăciunea
ce-o sădește
gândul
tău...
Rămas-am
amândoi
nebuni
în umbrele
fără de chip
ce-n amintirea-ți
își găsesc
sălaș...
Astfel
privești
cuminte
spre trecutul
care-a fost
să fie
și eu
înmormântez
secundele
ceasului
ce ar fi vrut
dar nu va fi
nicicând...

Blestem...

Cum
curge
sângele
prin mine
la fel
să scurgă
negura
uitării
amintirea
ta
și-a tuturor
și-n nebunia
liniștii
să-mi găsesc
tihna
cea de mult
dorită
fără de
nimeni
să-mi tulbure
ceasul
veșniciei...
Abia
atunci
să-ți amintești
dar ruga ta
să nu ajungă
până la mine...
chiar
dacă-aș vrea...