Era ok...
Până
să-ți bagi
picioarele
în Universul
meu
senin
dar firav
cu încălțări
de lac
era ok...
Era...
Mă mir
și mă întreb
de ce nu te-am ucis
pe loc
și n-am dansat
pe leșul
tău
în fața tuturor
scuipând
pe catifeaua
întunecată
ce te-nfășura...
Stau
singur
pe-o bordură
și plâng
spunându-mi
că era ok
și tu
o să visezi
dormind
cu zâmbetu-ți
perfid
pe buze...
În morții mă-tii...
A trebuit
s-apari...
Era ok...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
...încep să amețesc când văd doar „Anonimus” ca creator de comentarii așa că te rog, pe tine, scriitorule, să-ți dai măcar o slovă dacă nu un nume... Nu de alta, dar încep să cred că-mi scriu singur comentariile...